Stai în afara zonei de confort pe scaunul șoferului!
Un lucru de care dacă nu te-ai convins încă, cu siguranță o vei face la un moment dat, este că oricât de mult ți-ai dori să ai un echilibru în toate, doar situațiile care te scot din zona de confort și îți oferă o doză de adrenalină, te pot ajuta să fii deschis, să experimentezi în continuare, fie că vorbim de job, fie viața personală. M-am convins de asta acum ceva timp, când cele mai interesante momente le-am trăit atunci când m-am avântat în necunoscut și am mers alături de propriile-mi frici. Fără ele nu se poate. De fapt, temerile sunt cele pe care dorim cu ardoare să le depășim și care ne ghidează în drumul spre schimbare. Despre toate acestea în cele ce urmează!
Zona de confort are mai multe fețe
Pentru multe persoane faptul că au reușit să se adapteze la traficul din marile orașe poate nu reprezintă o realizare. Pentru mine experiența e proaspătă și pot împărtăși câteva lecții valoroase pe care le-am însușit.
Mihaela Pascari – Content Editor la eJobs România
Fiecare nou început pentru mine, vine la pachet cu sumedenie de întrebări fără răspuns, o mie de scenarii și neapărat cu o listă de argumente pro și contra. După acest scenariu, m-am înscris la școala de șoferi, pe care cu brio am încheiat-o anul trecut. Bucuria reușitei a durat însă până am urcat prima dată la volan. M-am confruntat cu o realitate diferită, nu era nimeni în dreapta care să pună frână atunci când eram pe cale să încalc o regulă și mi-am dat seama că abia atunci eram pusă față-n față cu propriile-mi frici.
Îmi e greu să descriu furtuna de emoții ce m-a copleșit. De la fericire când ajungeam acasă în siguranță, până la agonie, când tot eu îmi puneam eticheta de „Pericol pentru cei din jur”. Mă întrebam dacă e condusul pentru mine și mă convingeam că e mai safe în metrou sau în taxi. Dar ceva din mine nu mă lăsa să renunț.
Am decis să-mi amintesc prin ce alte situații similare am trecut anterior și cum le-am făcut față. Mi-am dat seama că de-a lungul vieții, am făcut multe alte lucruri, poate chiar mai curajoase. Doar că față de data asta, atunci alegeam să continui în ciuda temerilor. Nu am încercat să mă prefac că nu-mi aud gândurile, ci am decis să continui drumul alături de ele.
Le-am pus pe scaunul din dreapta și le-am lăsat să se convingă singure că dacă ești atent, respecți regulile, nu te aventurezi, nu are ce să ți se întâmple. Nu mi-am ținut prelegeri despre gândirea pozitivă, ci am recunoscut că s-ar putea să nu fie ușor și s-ar putea să greșesc.
Fără intenția de a cerși aplauze, în martie am împlinit un an de șofat. Acum, condusul a devenit ușor o plăcere.
Cum ajută orele de condus și pe mai departe?
Ulterior, lecția însușită din condus am transpus-o și la job. M-am avântat într-o zonă total necunoscută: crearea și editarea de conținut video. Mecanismul gândirii a fost același. Am acceptat că s-ar putea să nu iasă perfect și să greșesc. De atunci, parcă toate schimbările ulterioare au devenit mai line.
După modelul acesta funcționează și echipa în care lucrez. Oamenii sunt mai flexibili, mai deschiși
la proiecte noi, atunci când știu că e loc de eșecuri, că ideile lor sunt apreciate și că e normal să treacă prin diverse furtuni emoționale, când sunt puși în fața schimbării. Toate acestea nu ar fi posibile, dacă liderul echipei nu ar milita pentru aceleași valori.
Mai exact, are curajul să fie transparent și să expună situația, chiar dacă lucrurile nu merg bine, dar și dubiile față de reușita unui proiect, acceptă că temerile nu sunt neapărat slăbiciuni și stabilește așteptări realiste, asumându-și că pot exista și erori, iar greșelile sunt tratate ca oportunități de învățare. O mentalitate flexibilă a liderului face ca evenimentele neașteptate să fie gestionate cu brio de echipă.
Și doar așa, oamenii pot mult mai ușor să-și lase anxietățile în fața noului să doarmă liniștite pe bancheta din spate.
Ți-a plăcut articolul despre cum să depășești zona de confort? Citește și:
