Victorie cu note dulci acrișoare
Dacă ar fi un parfum, succesul ar avea note de vârf ușoare, florale, poate puțin dulcegi, dar pe măsură ce s-ar așeza pe piele, ar lăsa o aromă puternică, ușor amăruie, ceva mai greu de îndurat pentru unele nasuri. Indiferent cât de îmbietor este, succesul nu poate fi purtat de oricine, pentru că, oricât de mult ai munci ca să-l obții, trebuie să muncești apoi de două ori mai mult pentru a-l întreține. E o rețetă căreia îi prind bine norocul și talentul, dar fără multă-multă muncă și determinare nu are decât efecte temporare.
Ce e dincolo de victorie?
Despre toate tainele știute și mai puțin știute ale succesului cei mai îndreptățiți să vorbească sunt, desigur, cei la care ne uităm cu admirație și pe care îi vedem ca pe niște modele de „așa da”. Succesul, în forma lui de manual, cel la care visăm, pe care ni-l proiectăm în minte e rareori rezultatul hazardului. Nu „se întâmplă” să ai succes, așa cum nu e firesc ca, odată dobândit, să stea lipit de tine fără să faci nimic pentru a-l întreține. Sigur că atunci când ai talent și poate și un strop de noroc (dacă norocul există, până la urmă), e ceva mai ușor. Îți găsești calea mai simplu, ți-o croiești mai bine și, cumva, ești predispus să ajungi la victorie. De fapt, ești predispus să ajungi să ai cele 15 minute de faimă. Mai departe, totul se construiește printr-un efort uriaș, care presupune nu doar foarte multă anduranță, dar și o pregătire psihică prealabilă care te ajută să înțelegi, în primul rând, responsabilitatea succesului.
De la toți oamenii de succes despre care citim sau pe care îi vedem în diverse medii publice aflăm că în spatele luminilor puternice și al parfumului îmbătător pe care îl are fiecare strop de victorie se află o rigoare de armată. De la mindset-ul pe care îți impui să îl ai, de la regulile pe care nu îți permiți să le încalci, programul draconic, lupta permanentă pentru a deveni mai bun decât tine însuți și de a rămâne mai bun decât ceilalți, învățarea continuă până la o serie întreagă de renunțări – toate sunt sacrificii care vin, inevitabil, la pachet cu succesul.
Teoretic, toată lumea știe asta. Practic, în multe cazuri, după ce depui toate eforturile necesare pentru a a ajunge la victorie, ajungi să te simți atât de golit de resurse încât nu poți să duci mai departe ce ai construit. Și te oprești, sperând, în cel mai bun caz, la o plafonare. Dar și cu teama că ar putea urma o cădere în gol pe care nu vei putea să o controlezi și pe care nu vei putea să o recuperezi.
Asta se întâmplă și pentru că foarte rar suntem învățați sau ne gândim singuri cum se gestionează succesul. Ne facem planuri de contingență pentru eșec. Ne pregătim pentru ce e mai rău și acceptăm ideea că s-ar putea să nu reușim. Ne pregătim și pentru tot ce înseamnă munca necesară atingerii succesului. Citim cărți, ne luăm mentori, ascultăm discursuri, mergem la conferințe. Facem tot ce e nevoie ca să reușim. Și reușim. Dar apoi? Nimeni nu ne mai spune cum ducem mai departe greutatea propriului succes.
Dincolo de niște sfaturi generale, atât de intuitive încât ar fi cel puțin redundant să le mai enumăr aici, cred că important de adus în discuție este cât de necesar este ca, la nivel de business, să existe o preocupare reală în direcția creșterii permanente a acelor talente-cheie. Mai departe de a transforma un junior cu potențial în specialist și un specialist în manager, trebuie să dăm acestor oameni toate uneltele necesare pentru a crește și dincolo de atingerea unui obiectiv din planul de carieră pe care l-am pregătit noi pentru ei sau pe care și l-au stabilit singuri. Aici sigur că „jurisdicția” se extinde dincolo de ceea ce face un om de HR.
Intră în joc tot ce înseamnă mentoring, coaching, pot fi implicați și liderii organizației, însă toți, la un loc, construiesc nu doar teren propice pentru un singur om, ci o întreagă infrastructură pentru creșterea talentelor.
Sunt și în România exemple de business-uri care au devenit giganți și au crescut enorm de la an la an. Au pornit ușor și au ajuns să fie concurenți reali pentru competitori internaționali din același domeniu. Apoi, au devenit lideri de piață, iar acum depășesc în venituri și profit companii multinaționale nu doar din industria lor, ci și din alte sectoare. Asta înseamnă să nu îți oprești succesul și să crești dincolo de orice așteptări. Nu sunt neapărat foarte multe astfel de cazuri, dar sunt atât de puternice încât merită să le analizăm cu atenție și să învățăm din ele.
Ițele succesului sunt foarte încurcate și presupun un angrenaj complex de resurse, un anumit tipar psihologic, un context favorabil. Cumva, toate astrele trebuie să se așeze la locul lor, pe omul potrivit. Și după ce se întâmplă asta, începe munca individuală asiduă, care trebuie susținută până la final. Pentru că miza nu e doar atingerea unui prag – o poziție anume, un trofeu, o sumă de bani, ci menținerea și diversificarea lor pe o perioadă cât mai lungă.
Ți-a plăcut articolul despre victorie? Citește și:
