Viața profesională și cea personală învață să trăiască bine împreună
Mereu am fost de părere că poate exista armonie între viața profesională și cea personală. Echilibrul ține de asumarea realității. Să punem azi pe listă prioritățile, dorințele, să stabilim limite și să fim cu un pas mai aproape de starea de bine.
Am stat într-o zi să ascult mai cu atenție discuțiile oamenilor, pe stradă, în mijloacele de transport, într-o sală de așteptare. Inevitabil, la un moment se ajungea la: Nu pot acum pentru că sunt la… Așadar știm să ne stabilim priorități, dar e nevoie să fim constrânși de situație. Dar de ce e nevoie să ajungem la constrângeri și situații limită, ca momentele în care nu mai știm unde începe și se sfârșește jobul, iar acasă cineva tânjește de 5 zile după un zâmbet? Hai să le acordăm doze cât de cât egale, să punem limite, să înțelegem timpul lor. Și da, când e cazul putem plusa, dar în perioada următoare e musai să fim atenți și la cealaltă viață. Să nu-și dea nimeni seama că am fost plecați.
Cum stăm cu prioritățile și dorințele
Dacă ești într-o etapă a vieții profesionale în care trebuie să crești, să nu ai așteptări fanteziste de la viața personală, să conștientizezi că într-o măsură e nevoie să-ți sacrifici viața personală. Sau, dacă ai o viață personală consistentă (de exemplu dacă ai copii), să nu ai așteptări prea mari de la viața profesională, pentru că totuși există niște limite umane. Iar, în ziua de azi, mi pare că se trage prea mult de om, e un ritm dictat de mediul extern, la care trebuie să ne adaptăm. Pentru că în timp a crescut nivelul de cunoaștere și de așteptări atât în viața personală (unde încercăm să fim mai atenți la copiii noștri, emoțional și din alte puncte de vedere), cât și în cea profesională (unde ritmul de activități a crescut, dar și ritmul de înnoire a know-how-ului).
Astfel, omului nu îi rămâne decât să își conștientizeze contextul și să facă în așa fel încât să obțină maximum de la fiecare din cele două zone ale vieții, în funcție de dorințe și priorități. Tot timpul una din cele două componente va fi dominantă, în funcție de etapele vieții.
Limitele echilibrează viața profesională și personală
În cele mai multe cazuri, dezechilibrul acesta între viața profesională și cea personală este doar o consecință a unui dezechilibru personal, numit și incapacitatea de a pune limite între ce îți face bine și ce îți face rău, între ce vrei să faci și ce nu vrei să faci. Însă capacitatea asta de a pune limite se învață, e un comportament, o atitudine care derivă din cunoașterea de sine și din cunoașterea lumii din jurul tău. În mod normal și ideal în același timp, se formează din prima perioadă a vieții, dar, dacă nimeni nu te-a învățat, se poate începe și mai târziu.
De unde ne vin energiile bune și de ce se risipesc?
De ceva vreme intuiam un răspuns la problematica work-life balance. Din fericire, l-am văzut foarte bine exprimat într-o declarație a lui Jeff Bezos (CEO-ul Amazon) care zice că dacă suntem fericiți acasă, intrăm în birou cu o energie extraordinară și, dacă suntem fericiți la locul de muncă, venim acasă cu o energie extraordinară. Este, de fapt, un cerc, nu este un echilibru.
Însă problema este că, și dacă ai avea acest scenariu ideal, în care ai veni cu o energie extraordinară de acasă, dacă mediul de la muncă și starea pe care ți-o dă acel mediu nu îți priește, atunci energia cu care ai venit se pierde repede.
Oamenii care își doresc work-life balance pornesc de la un fapt, acela că lucrează prea mult sau că lucrează cu un program normal, dar pleacă într-o stare negativă de la muncă. În varianta în care cineva lucrează prea mult pentru bani, avem o situație asumată, lucrurile sunt clare cât de cât. Dar dacă cineva lucrează prea mult pentru alte motive care sunt dincolo de bani, atunci persoana respectivă are o problemă personală, de cele mai multe ori de natură psihologică, frici, traume etc.
Pe aceeași temă, sigur îți va plăcea să afli:
Cum să te vinzi mai bine la job pentru work-life balance
Cum să faci lucrurile mai încet, mai puțin, mai bine
Bookster. Tot ce trebuie să știi ca angajator