Unde se termină munca și unde începe relaxarea?

Visează la concediu tot anul, plănuiesc în detaliu, organizează, gândesc, regândesc, povestesc tuturor și, apoi, se întorc la birou obosiți, dezamăgiți și frustrați că timpul despre care credeau că le aparține nu a mai fost doar al lor. L-au împărțit în mod inechitabil cu șeful, cu colegii, cu clienții sau cu furnizorii. Așa se simt, în fiecare an, 4 din 10 români care aleg sau sunt nevoiți să muncească și în vacanță. Cum și unde reușesc însă ceilalți să tragă o linie de demarcație între viața personală și cea profesională și să le împace pe amândouă și în concedii, și în afara lor?

Cel mai recent studiu realizat de eJobs arată că angajații români încă trăiesc (de multe ori, cu siguranță, încurajați sau chiar condiționați de angajatori) în inerția vremurilor de boom corporatist, în care jobul era mai important decât orice. Primea atâta timp, atenție și dedicare pe cât cerea. Își revendica bucăți bune din viața personală doar în virtutea unor task-uri sau obiective de business care niciodată nu suportau amânare. Consuma toată energia pe care o găsea în angajați, promițând, la schimb, recompensa supremă a recunoașterii și dezvoltării profesionale. A banilor mai mulți. A funcțiilor mai mari. A etapelor arse mai repede. Erau și angajați care, mai mult ascuns decât la vedere, se întrebau dacă toate aceste eforturi merită și dacă, atunci când trag linie, au rezultatele pe care și le-ar fi dorit.

Studiu realizat de eJobs România

Cei mai mulți însă luau tot acest tumult ca pe un firesc și îl echivalau cu o condiție fără de care nu se puteau valida ca profesioniști, ca oameni care simțeau că merită și trebuie să primească mai mult, că orice sacrificiu se justifică atunci când îl faci în numele unui scop mare. Nu se discuta atunci despre burnout, despre work-life balance, despre satisfacția și fericirea angajaților la birou și, atât timp cât angajații nu întrebau, nici angajatorii nu se simțeau datori să răspundă în vreun fel. Aprobau și încurajau ceea ce părea că este dedicare 100%, implicare, loialitate.

Studiu realizat de eJobs România

Sigur că nu avea cum să dureze prea mult acea perioadă și sigur că, din concepte, burnout-ul, echilibrul dintre viața personală și cea profesională și dorința de a primi de la locul de muncă mai mult decât un salariu s-au transformat în stări de fapt. A fost momentul de declic în care atât angajații, cât și angajatorii au pus frână o secundă și s-au întrebat: „Ce urmează de acum încolo?”. Și, treptat, au început, și unii, și alții, să lucreze la ceea ce ar fi trebuit să existe încă de la bun început și să repare toate inechitățile din trecut, înțelegând că profilele rotunde, neștirbite sunt cele care conturează performanța. Că un om care se îngrijește de viața personală, care se poate deconecta de munca de la birou o dată, de două ori sau de trei ori pe an, în concediu, și care poate să-și uite telefonul acasă fără să intre în fibrilații va fi și la muncă mai productiv. Pentru simplul fapt că nu mai simte că jobul îi răpește din timpul pe care ar trebui să aibă drepturi depline. Pentru că nu mai este frustrat, în principiu.