Suntem gata de viitor

Destinația: Viitor

Cred că pentru a putea interioriza schimbările ultimelor decade, despre care am vorbit până acum, pentru a se putea calibra la prezent și pentru a nu fi surprins de viitor, HR-ul trebuie în primul rând să înțeleagă. Să înțeleagă contextul, ce i s-a întâmplat, unde a făcut bine și unde a greșit. Apoi, un exercițiu de trezire la realitate ar fi bine-venit. Unde suntem, unde sunt alții, de ce nu suntem și noi acolo și cum ne putem urca într-un tren poate mai rapid, care să ne ducă unde ar fi trebuit să ne ducă personalul pierdut acum câțiva ani. Etapa finală? Future forecast! Și, din păcate, deși tehnologia pe care încă ne chinuim s-o îmbrățișăm până la capăt în HR nu a creat încă o aplicație de prognoză a viitorului, cum avem aplicații pentru vreme, de exemplu, și nici Urania, last time I checked, nu putea vedea în astrele HR-ului cum se vor întâmpla lucrurile, cred că putem să ne facem niște planuri. Putem prevedea niște scenarii pe care să le adaptăm apoi din mers. Pentru că schimbarea, de fapt, se întâmplă mult mai bine atunci când o traducem printr-o recalibrare permanentă mai degrabă decât printr-o acțiune punctuală, mutarea de la A la B.

Omul de HR al lui 2018 ar trebui să reacționeze la toți factorii la care un om e expus, fie că vorbim de popular culture, de tehnologie sau de legislație. Să integreze din fiecare zonă (mai multe la pagina 18) câte puțin, în funcție de ce funcționează în ceea ce face, și să savureze apoi mixul în rezultate la locul de muncă.

Schimbarea e mult mai prietenoasă în momentul în care nu te mai uiți la ea ca la o destinație, ci ca la o călătorie. Pentru că în momentul în care o vei privi așa și vei fi atent la ceea ce se întâmplă până când se schimbă cu adevărat ceva, vei putea să reperezi și lucrurile mici de pe drum. Altfel, te vei trezi că decolezi îmbrăcat de iarnă și aterizezi undeva la 40 de grade și nu înțelegi ce s-a întâmplat sau când avionul și-a schimbat direcția. Când ai putea să te uiți pe geam constant și să mai dai jos din haine până la aterizare.

Iar când spun „schimbare”, termenul poate fi oricând înlocuit cu „frică”, pentru că de asta suntem așa reticenți la ea, căci vine la pachet cu camioane de frici și nesiguranțe.

Fricile sunt debusolante în 99% dintre cazuri. Însă în momentul în care ajungi să le privești în față, să te uiți la ele pur și simplu, să le conștientizezi, se fac brusc mai mici și unele pot deveni chiar prietenoase, odată ce înveți să le accepți și să le porți cu tine, după ce înțelegi de unde vin și ce rol au. Schimbarea n-ar trebui să mai însemne frică, nici în HR și niciunde. Schimbarea ar trebui să însemne curiozitate și entuziasm.