Singurătatea de deasupra scutului
Indiferent de unde te uiți la ea, popularitatea are un echilibru fragil, care stă într-un singur picior în vârful piramidei. Însă dacă nu vrei să fii un simplu spectator la duelul dintre popularitate și leadershipul autentic, ci unul dintre puținii care jonglează cu ea, te invit să parcurgi un material în care vei descoperi ce înseamnă să fii popular, capcanele, provocările, dar și secretele acestui statut. ↓
„Era o zi minunată de toamnă. Razele calde ale soarelui străbăteau prin geamul directorului general și poposeau direct pe tabloul din ultimul teambuilding (nu filmul), în care EL era aruncat în sus, pe brațe, de către echipa sa recunoscătoare.”
Așa ar putea începe povestea „eroului” nostru cu nume necunoscut. Dacă ți se pare că intuiești o ușoară tentă de ironie, ei bine, nu te înșeli.
Dar adevărata ironie este în situațiile reale în care scenariul ăsta nu e cu totul rodul imaginației. Pentru că primele sentimente care te vizitează în fața acestei imagini sunt invidia și nedumerirea. Adică, ce Doamne iartă-mă le face EL ăstora, de îl iubesc așa de tare?!
Dar undeva, în colțul zâmbetului tău amar, se înfiripă această suspiciune, această speranță care seamănă cu bucuria răutăcioasă a oricărui vecin, că sigur-sigur, ceva e putred în Danemarca. Și pe undeva această a doua intuiție e mai veridică, fie și doar din simplul motiv că prin definiție situațiile idilice nu se prea regăsesc în realitate.
„Eroul” nostru este, vasăzică, acest El Lider Maximo, dar nu cel despotic, urmat din frică, ci acela foarte admirat, acel lider foarte popular.
Păi, stai puțin, care e problema? Cum să nu-ți dorești să fii apreciat de echipa ta?! Ar fi un nonsens. Prin însăși definiția poziției, liderul, pentru a fi urmat, trebuie să insufle admirație, aspirație și încredere.
Cum adică, acum nu mai e ok nici să fii foarte popular?! Cum ai putea să-i reproșezi cuiva că a reușit să exceleze în acest demers?! N-ai putea.
Dar accentul cade, ca în orice problemă, pe cuvântul foarte. Nu ești popular, ești „prea” popular.
Sau cum ziceau vechii daci: „Lumina cea mai strălucitoare aruncă cea mai întunecată umbră”.
C-așa-i în viață, nimeni nu-i perfect. Nimic nu vine fără un preț și acesta e și cazul „prea” popularității. „Prea” popular ne semnalează o lipsă de echilibru, un anume exces. Capcanele popularității, prețul acesteia se devoalează ușor, dacă ne uităm cu puțină atenție.
Când ești popular, nu poți să nu știi asta. Remarci. Din felul în care îți vorbesc oamenii, din felul în care se vorbește despre tine. Simți. Știi. Și nu poate să-ți fie indiferent. Că nu e ceva ce „ți s-a întâmplat”.
Nu poți ajunge popular din întâmplare. Ci în urma unui demers bine articulat, a unei direcții urmate cu consecvență. Ori știm foarte bine că demersurile astea consecvente cer dedicare și efort. Așadar ai fost dispus să faci toate eforturile necesare pentru a ajunge popular, pentru că a fost important pentru tine. Ai muncit la asta și apoi roadele au venit. Și ai început să te hrănești din ele. Și ușor, ușor a devenit ca un drog. Nu mai poți fără.
Începi să fii foarte atent la deciziile pe care le iei, dar primul criteriu este să hrănească imaginea pe care ți-ai construit-o. Nu obiectivele companiei sunt prioritare, ci statutul tău de vedetă foarte populară. Asta ar fi problema nr. 1.
Problema nr. 2 ar fi că această popularitate creează o anumită apropiere, șterge puțin din diferențele de status. Nu poți răspunde la apreciere cu asprime. Răspunzi tot cu apreciere. Și când ar fi nevoie de asprime te faci că nu vezi. Și asta duce automat la mai puțină autoritate. Lipsa autorității duce la un grad mai mare de relaxare. Iar relaxarea mă duce cu gândul la vacanță, nu la performanță.
Problema nr. 3 e despre EGO. Acesta este un animal care nu crește în sălbăticie, ci mai degrabă în aglomerările urbane, mediul cel mai favorabil fiind de fapt etajele superioare ale clădirilor de business. Este un adversar de temut pentru oricine, dar devine cu atât mai greu de învins pe măsură ce urci în ierarhia companiei. E și firesc pe undeva: când ești la parter, toți oamenii par aproximativ de statura ta, dar când te uiți de la etajul 37, trecătorii par realmente niște furnici pe lângă tine. Când ai ajuns cel mai popular personaj din companie, cel mai probabil egoul tău e mai mare decât clădirea în care lucrezi. Mă și mir că încăpeți amândoi, tu și egoul tău, în aceeași încăpere. Sufocantă imagine.
În cartea sa „Enemy is the Ego”, Ryan Holiday susține că ego-ul este cel mai mare dușman al nostru. Egoul ne împiedică să ne atingem obiectivele, ne sabotează relațiile și ne face să ne simțim nefericiți. Holiday definește egoul ca fiind „acea parte a minții noastre care este obsedată de sine, de imaginea noastră de sine și de statutul nostru social”. Egoul ne face să ne simțim superiori celorlalți, ne face să ne dorim să fim admirați și ne face să ne fie frică de eșec.
De unde derivă și problema nr. 4: Perfecționismul. Popularitatea nu este o cauză determinantă, adică perfecționismul poate avea și alte cauze, dar sunt rude apropiate. Dorința de a păstra imaginea (uneori copleșitoare) acestui personaj apreciat de toată lumea îl obliga să fie… admirabil. Adică foarte bun spre perfect. Când intră într-o negociere, trebuie să învingă. Când intră într-o problemă, trebuie s-o rezolve. Când intră într-o încăpere, trebuie s-o domine. Et cetera. Nu e ușor!
Și da, pe lângă toate astea, numărul 5, când ești atât de formidabil și nu mai e nimeni ca tine… ajungem la vorba dacilor: It’s lonely at the top! Ca și deasupra scutului…
Iar cel mai trist e că în curând, numărul 6, nu te vei mai avea nici pe tine. Orbit de dorința de a fi pe placul celorlalți vei pierde contactul cu turnul propriu de control și într-o zi nici nu vei mai ști cine ești cu adevărat, cel pe care ceilalți îl apreciază sau cel care se uită în oglindă?
Și nu că nu ar fi deja suficiente probleme, dar mai e și numărul 7: din poziția asta idilică nu mai poți crește nicăieri. Creierul tău are un blocaj total în privința ieșirii din acest status quo. Unde să te mai duci? Ce să-ți dorești? Ce energie să te împingă înainte? Care înainte?! E capăt de drum!
Să nu încurcăm însă detaliile cu esențialul: e cu siguranță preferabil să te afli PE scut decât SUB scut! Adică mai bine victorios decât loser, mai bine popular decât detestat! Pentru că un lider detestat nu e un lider, e un despot. Numai că de fapt nu trebuie să fii nici prea-prea, nici foarte-foarte! Trebuie doar să știi unde să tragi linie, până unde e ok cu acțiunile populare, ca să nu pici în extremă.
Ce e de făcut?
În primul rând îți trebuie un fel de senzor de nivel care să facă bip-bip-bip când e să dea pe-afară, cum pățește cafeaua la ibric. Senzorul ăsta nu există în comerț, trebuie să vii cu el de-acasă și se numește self-awareness. Nu e ușor de dobândit de unul singur… nu am spațiu aici să explic în detaliu de ce anume, dar pe scurt e din categoria de ce e greu să-ți vezi sprâncenele, dacă n-ai oglindă.
Soluția cea mai la îndemână pentru self-awareness este ca în prima etapă să lucrezi cu un coach profesionist, cu experiență de leadership, care te poate asista și ghida în navigarea provocărilor de genul ăsta. Self-awareness-ul e un diamant prețios și o cheie care deschide aproape toate ușile! Pentru că te ajută să te vezi așa cum ești, să te „cureți” de zorzoanele pe care alții ți le atârnă de costum, să-ți reamintești cine ești și ce vrei cu adevărat!
În afară de self-awareness, un alt instrument util este intenția. Mai exact unde sunt focusul tău, atenția ta. Care sunt obiectivele postului. Dacă ai focus pe obiective asta ar trebui să te țină pe linia de plutire. Pentru că obiectivele se obțin prin și împreună cu echipa, așa că trebuie să fii atent la aspectul uman, dar în același timp aspectul uman trebuie subordonat sau aliniat cu obiectivele de business, nu doar așa, să ne simțim bine împreună. Să ne simțim bine, dar să facem treaba și să livrăm rezultatele la care ne-am angajat.
Un alt barometru la care e util să fii atent este feedback-ul nesolicitat. Fii foarte atent la ce spun colegii tăi sau superiorii. Atunci când auzi relativ des expresii precum „ce tot îi cocoloșești atâta”, sau „ce-i aperi atât, de zici că ești cloșcă” sau „vai, bine că ai apărut, că tu ești salvarea noastră”, dar și altele similare, asta sugerează că e posibil spre probabil că încerci să fii mai popular decât ar fi cazul.
Sper că am reușit să mă fac înțeles: popularitatea e bună, dar cu măsură. Altfel se transformă într-o cușcă strâmtă, care nu te mai lasă să te dezvolți dincolo de granițele ei, și dacă o scapi de sub control și te îmbeți cu parfumul ei te poți trezi că îți pierzi direcția, substanța, sensul. Vestea bună este că fiecare lider, oricât de sus s-ar afla, în organigramă sau în ochii celorlalți, are puterea de a-și recalibra busola interioară, de a-și (re)descoperi esența și calitățile care l-au definit. Undeva la rădăcina ei, nevoia de popularitate își trage seva dintr-un soi de nesiguranță că s-ar putea să nu fii acceptat, și pentru a te proteja de acest risc, ai început să supralivrezi motive de a fi „cât mai acceptat”. Dar din frică nu crești.
Nelson Mandela, un lider a cărui viață exemplifică lupta și triumful spiritului uman, a spus: „Curajul nu este absența fricii, ci triumful asupra ei. Omul curajos nu este cel care nu simte frică, ci acela care, deși o simte, nu se lăsă copleșit de ea și merge înainte.”
E important să nu uităm că adevărată măreție nu vine din aplauzele mulțimii, ci din capacitatea de a rămâne fideli valorilor noastre, de a ne cunoaște limitările, și de a ne ridica deasupra lor cu demnitate, înțelepciune și autenticitate. Așadar, fie ca fiecare dintre noi să găsească curajul de a înfrunta singurătatea de deasupra scutului, și de a transforma provocările succesului în lecții de viață.Acest proces de self-awareness și învățare continuă este esențial pentru a naviga cu înțelepciune și modestie pe mările adesea furtunoase ale popularității și leadershipului.
Vă spune asta un om al mării… Căpitan de navă… deci nu prea popular, ci doar atât cât trebuie.
Ți-a plăcut articolul? Citește și:
Cum poți transforma un grup de rechini într-o echipă de delfini de succes
