Tinerețea, frumusețea și leadership-ul
„Nu-mi place de tine, că ești bătrână și urâtă! O vreau pe doamna mea tânără și frumoasă!”, îi spunea recent Matei, nepotul meu cel mic, de 4 ani, celei care urma să-i fie noua educatoare.
Pentru sora mea, martoră la declarația de „dragoste”, momentul nu a fost la fel de amuzant cum a fost pentru mine, după cum vă puteți închipui, dar partea bună e că nimeni nu a luat-o personal. Motivul pentru care aduc în discuție episodul nu e ca să vă amuz și pe voi, deși nu cred că se supără nimeni dacă se întâmplă asta, ci pentru că mi se pare o pildă bună despre leadership, care poate fi translatată cu ușurință în mediul profesional. De ce?
Pentru că, de fapt, nu cu frumusețea sau tinerețea avea Matei o problemă – și sper că nu vom bănui un copil de 4 ani de discriminare. Punctul nevralgic era, de fapt, în relațiile pe care puștiul le construise sau urma s-o facă cu primii lideri din viața lui.
N-am ales întâmplător exemplul acesta, ci pentru că e perioada în care începem să avem contact cu primele noastre modele de leadership. Chiar dacă noi nu știm asta, în mod evident. Chiar dacă nimeni nu vorbește despre leadership la grădiniță (și probabil că e mai bine așa). Relațiile pe care le avem cu primii noștri educatori sunt, din punctul meu de vedere, destul de similare cu cele pe care le vom avea ulterior cu viitori manageri sau, în cazuri ideale, cu lideri.
Cum să consolidăm o relație profesională
Spunem des că angajații nu părăsesc compania, ci părăsesc oamenii, de obicei liderii. La fel de des vorbim și despre diferența dintre manageri și lideri. Dar știm cu adevărat să fim lideri? Putem să ne îmbrăcăm în hainele astea și să ne simțim confortabil în ele? Și de unde vine, de fapt, diferența? Personal, cred foarte mult că relațiile sunt un layer important, care face diferența între cele două.
Cred sincer că leadership-ul e, în primul rând, despre relații. Despre ceea ce reușești să transmiți, despre cum faci oamenii să se simtă. Despre cum îi cucerești și îi ții alături de tine. Despre cum îi convingi să vă uitați în aceeași direcție, să visați și să lucrați împreună pentru a vă atinge obiective. Cred că leadership-ul nu e doar despre cum inspiri, ci și despre ce poți învăța.
Pentru că e o relație, deci e bidirecțională, nu uni. Și, întocmai ca orice relație, și aceasta trebuie „udată”, ca să crească așa cum îți dorești și să înflorească. Și aici trebuie să faci check-in-uri regulate și să nu te culci pe o ureche în momentul în care lucrurile merg bine, ci să faci follow-up constant, să fii mereu prezent și disponibil.
Nu e ușor, dar ce relație e? Și ce relație merge de la sine, fără să-i „faci” nimic? Niciuna, evident. Altfel, n-am avea atâtea divorțuri, atâtea despărțiri, atâtea demisii, am fi Hallmark Channel și acasă, și la birou, și peste tot.
Trăinicia unei relații nu se vede în momentele roz (deși evident că și ele sunt importante), căci toată lumea poate duce ușor fericirea. Cu provocările e puțin mai greu, cu momentele de furtună, când pare mai ușor să fugi sau să închei ceva decât să-ți găsești ancorele care să nu-ți răstoarne barca.
Revenind la Matei, el nu plângea după tinerețea și frumusețea primei educatoare, ci după relația în care făcuse o investiție emoțională. Nu pe cea de-a doua educatoare o respingea, de fapt, ci schimbarea care-i crea un disconfort și, evident, și teamă, prin incertitudinea cu care venea la pachet. Evident că Matei nu știe asta. Dar știm noi, adulții, care ne comportăm frecvent similar în mediul profesional. De obicei fără lacrimi și, sper, fără cuvinte care să lezeze.
Ți-a plăcut articolul despre cum să consolidezi o relație profesională? Citește și:
