Paradoxul alegerii sau când prea multe opțiuni dăunează grav deciziei
Să ai numeroase opțiuni pare de la distanță un lux, nu o problemă. Până la urmă, cu cât ai mai multe variante, cu atât ai mai multe șanse de a face alegerea optimă, nu? Mulți aplicanți înseamnă multiple șanse de a repera talentul din marea de candidați. Existența multor instrumente înseamnă numeroase oportunități de a găsi cel mai bun tool pentru problema ta. Însă lucrurile nu stau chiar așa, iar asta se datorează paradoxului alegerii. Ce este el și cum își pune amprenta asupra abilității tale de a lua decizii îți povestesc în cele ce urmează!
În bestsellerul publicat în 2004 „Paradoxul alegerii – De ce mai mult este mai puțin”, psihologul Barry Schwartz a scris: „Faptul că unele alegeri sunt bune nu înseamnă neapărat că mai multe alegeri sunt mai bune”. Tot în volumul său care a botezat acest paradox susține că abundența de opțiuni în loc să-ți sporească, cum poate ai crede, fericirea și bunăstarea, poate contribui la sentimente de anxietate, depresie și timp pierdut. „Unul dintre dezavantajele abundenței de alegeri”, explică el, „este că fiecare opțiune nouă se adaugă la lista de compromisuri, iar compromisurile au consecințe psihologice. Necesitatea de a face compromisuri afectează nivelul de satisfacție pe care îl simțim din deciziile pe care le luăm în cele din urmă.” Oricine a poposit pierdut pe culoarul magazinului alimentar, copleșit de tabloul ambalajelor colorate sau și-a petrecut ore întregi navigând pe Netflix căutând serialul sau filmul perfect în loc să vizioneze efectiv ceva, probabil că știe prea bine sentimentele aferente acestor scenarii.
Cum să nu te fure acest paradox în recrutare?
Ok, deci mai mult nu e neapărat mai bine când vine vorba de alegeri. Dar ce faci totuși când jobul tău presupune jonglarea cu numeroase decizii, când ai poate de recrutat foarte mulți oameni lunar și implicit și de intervievat? Îți conturezi un sistem mai bun pentru luarea deciziilor și iată cum procedezi:
Stabilește filtre de screening în avans
Pentru majoritatea posturilor, există anumiți factori care sunt necesari pentru a performa – aspecte precum vorbirea fluentă a unei limbi străine, cunoașterea unui anumit limbaj de programare, înscrierea într-un anumit interval salarial sau disponibilitatea de relocare. Prin identificarea și filtrarea acestor elemente esențiale, vei reduce semnificativ numărul de opțiuni de luat în considerare pentru un rol și economisești timpul necesar cunoașterii unui candidat care în cele din urmă fie nu va putea accepta oferta, fie nu se va descurca din poziția proaspăt dobândită.
Supune unui test competențele de care ai nevoie
Ori de câte ori este posibil, testează candidați cu ajutorul unor evaluări bazate pe competențe sau studii de caz în loc să te bazezi doar pe CV-uri și interviuri nestructurate pentru a lua decizii de angajare. Generarea de scoruri privind performanța te va ajuta să clasezi în mod obiectiv o listă lungă de candidați și să iei presiunea de pe umerii alegerii.
Prezintă factorilor de decizie numai informații esențiale
Fie că ești un recrutor care partajează o listă de candidați cu un client sau un HR Director care are nevoie de managerul de departament pentru a lua o decizie, sunt șanse, la un moment dat, în procesul de recrutare să împărtășești informații despre candidați cu alții. Gândește-te la câte informații trebuie să împărtășești despre fiecare candidat pentru a-l ajuta să ia decizii bune fără stres. Fă un shortlist cu numele relevante, dar și cu aspectele pe care pun preț cei care iau decizia.
Schimbă felul în care te raportezi la alegeri pentru a nu te lăsa furată de paradoxul alegerii
După cum sugerează teoria Paradoxului alegerii, nefericirea și anxietatea noastră cu privire la luarea deciziilor provin din faptul că nu dorim să regretăm rezultatul. Când avem o serie de opțiuni, este ușor să ne imaginăm că există una, undeva, care este „perfectă”. Acest lucru, la rândul său, ne ridică așteptările și oferă un sentiment mai puternic de dezamăgire atunci când „perfecțiunea” nu este atinsă. Dar adevărul este că nu există o alegere „perfectă”. Asta nu înseamnă că nu ar trebui să te gândești la alegerea ta sau că opțiunea ta nu va conta; dar înseamnă că nu ar trebui să-ți fie frică să iei o decizie. „Destul de bună este aproape întotdeauna suficient de bună”, spune Schwartz. „Nu trebuie să găsești cea mai bună decizie.” Atenuând teama că o decizie ar putea fi complet greșită pentru tine, alegerea dintre mai multe opțiuni devine mai puțin stresantă. Realitatea este că atunci când ai de luat o decizie, niciodată nu vei alege dintr-o mare de variante greșite și una singură corectă, ci doar dintre unele bune și altele mai puțin bune.
Ți-a plăcut articolul Paradoxul alegerii sau când prea multe opțiuni dăunează grav deciziei? Citește și:
Evenimente de neratat în această primăvară
