Office View: Cum arată o zi din viața unui șofer?
Foarte mândru de cămașa pe care îmi spune că i-a luat-o soția sa din Barcelona, când ne întâlnim Theo insistă să-mi deschidă ușa mașinii pe care o conduce, ca un adevărat gentleman. Îmi imaginez că așa face și cu clientele și nu cred să mă înșel.
E șofer Uber încă din prima zi în care compania s-a lansat în România, despre care a aflat dintr-un articol online. La momentul respectiv, avea un job cu program și salariu fixe. După primele două săptămâni ca șofer la Uber, și-a dat însă seama că își poate face propriul program de lucru, câștigând în plus pentru orele suplimentare, dar având și libertatea de a nu lucra când nu vrea sau nu poate, ceea ce la jobul lui nu se întâmpla. Iar flexibilitatea asta i-a plăcut, astfel că azi conduce între cinci și nouă ore pe zi ca partener Uber.
Theodor Paraschivescu, șofer la Uber, foto: Alex Gâlmeanu
Nu i-a fost ușor la început, îmi zice, să petreacă atâta timp într-o mașină, motiv pentru care își lua pauze dese. Acum însă nici nu știe când trece timpul, deși recunoaște că la asta contribuie foarte mult și pasagerii pe care îi are sau vremea.
Petrecând atâta timp în mașină, a ajuns să-și dea seama cât de important e confortul, atât la nivel de dotări suplimentare, dar și de manevrabilitate. Pe lângă ele, conversațiile cu clienții îi oferă adesea satisfacții, aflând lucruri noi de la ei sau aducându-le el puțină bună-dispoziție.
„Inevitabil, ajungi și în situații dificile, pe care trebuie să le «dezamorsezi» cu tact, deși în interiorul tău simți cum fierbi”, îmi spune. În astfel de momente, în care fie traficul îți ridică tensiunea, fie clienții sunt ceva mai dificili, încearcă să își controleze tonul vocii sau să se abțină de la comentarii. Pentru că cel mai important lucru pentru el, până la urmă, e ca pasagerii să se simtă în siguranță.
Când nu conduce bucureșteni la destinație, Theo e arbitru de karate. Îmi spune că e o mare pasiune a lui, pe care ar putea chiar s-o considere un job, căci o are de vreo 30 de ani. Totul a început ca o curiozitate față de ceva interzis (se întâmpla înainte de 1989) și a continuat cu practicare de karate, concursuri, după care a devenit instructor, iar mai târziu – arbitru.
„De când sunt șofer la Uber, am învățat că pot fi propriul șef, dar mi-am dat seama și de reversul medaliei. Adică pot lua câte pauze vreau, dar, la final de lună, această relaxare o voi simți și în buzunar.”
Ți-a plăcut articolul? Citește și:
Office View: Viața de model și dinamica spațiului de lucru
Office View: Cum e să lucrezi într-o cofetărie?
Office View: Cum arată o zi din viața unui designer de pantofi
