Cum învățăm în 2019
Suntem cu toții de acord că tehnologia a avut un impact fantastic asupra vieților noastre în ultimele decade. La fel de de acord (sic!) suntem că nu avea cum să nu-și lase amprenta și asupra mediului profesional. Și, în timp ce am trecut de la scrisori și faxuri la mailuri și videoconferințe, de la facturi prin poștă la facturi electronice și ne-am adaptat cât de bine am știut și putut, s-ar putea ca la anumite capitole să fi rămas puțin în urmă. E zona de learning & development din companii suficient de adusă în contemporaneitate? Cum putem încuraja un mediu de învățare în companie?
Cum învățam atunci și cum învățam acum
Zilele trecute, în timp ce mă îndreptam spre peronul de metrou, am asistat la o scenă care, pentru câteva minute, mi s-a părut desprinsă dintr-un film de acum câteva decenii. Cumva, în loc să mă urc în metrou, așa cum intenționam, m-am simțit îmbarcată, fără să-mi dau seama când s-a întâmplat, în mașina timpului. Un bărbat la 50-60 de ani, vizibil interesat de răspunsul la întrebarea pe care tocmai o adresase unui trecător, voia să știe cât e ceasul. Pentru câteva secunde, mintea mea a înghețat în ceea ce părea să fie o gaură neagră și m-am pierdut pe loc într-o gelatină a timpului de acum 20-25 de ani, când era la ordinea zilei să te oprească cineva pe stradă, dacă aveai încheietura „bandajată” cu o curea de ceas, și să te întrebe ce oră e. În 2019 însă, în București și în acel moment, mi se părea de-a dreptul imposibil ca cineva să nu știe cât e ceasul.
Și dacă pentru mine cel puțin ceasul de mână, odată indispensabil, azi nu mai are decât valoare de fashion item – dacă vreau să știu cât e ceasul, primul impuls e să mă uit la telefon sau la orice alt dispozitiv electronic care afișează ora –, nu pot să nu remarc cum tehnologia ne-a atins până în cele mai nebănuite cotloane ale vieților noastre personale, private, profesionale și sociale. Astfel, obiecte fără de care acum ceva vreme nu ne concepeam existența, au ajuns să fie azi uitate în amintiri peste care s-au așternut 72 de centimetri de praf.
Într-un mod la fel de similar și, totodată, brutal, mi se pare că s-a schimbat în doar câțiva ani și felul în care învățăm, odată cu progresul tehnologiei. Iar dacă am reușit să ținem pasul cu aspecte mai triviale ca folosirea de noi gadget-uri, aplicații și tehnologii, mi se pare că atunci când vine vorba de informație și de interiorizarea ei am ars niște etape.
Materialele necesare învățării ar trebui deci să fie disponibile oriunde, oricum și în orice format pentru a corespunde așteptărilor angajaților.
Informația e peste tot, creează un mediu de învățare în companie
Mai țineți minte cum, atunci când aveam vreo dilemă, nu știam ce înseamnă un lucru sau căutam o explicație dintr-un domeniu pe care nu-l stăpâneam foarte bine, dădeam fuga la părinți? Când ei nu știau, ajungeam la dicționar, cărți, enciclopedii sau biblioteci. Țin minte că atunci când am pus mâna pe un CD cu Encarta (o variantă rudimentară a Wikipedia pentru cei care-au uitat), mi s-a părut că am găsit aur. Dintr-odată cunoașterea, informația era, toată (credeam eu) și multă, disponibilă pentru mine.
Uneori însă aflam foarte greu sau niciodată răspunsul la unele întrebări și dileme mai mult sau mai puțin existențiale și trebuia să trăim cu asta. Și o făceam. Acum însă datele problemei informaționale s-au schimbat complet. Azi informația TOATĂ, MULTĂ și COMPLETĂ e disponibilă în vastele apartamente ale internetului. Nu e întrebare care să rămână fără răspuns la un simplu Google search. Mai copleșitor decât atât însă e faptul că internetul a venit doar ca cireașa de pe tort la toate sursele de informație pe care le aveam înainte și face cât toate celelalte la un loc. Ai grijă ce-ți dorești și iată-ne deja copleșiți de prea multă informație.
Mediu de învățare în trend
Plecând de la premisa asta, că informația chiar e peste tot, la fel ar trebui să abordăm și zona de learning & development când vine vorba de angajații noștri, pentru că și cadrul în care se întâmplă învățarea ar trebui să țină pasul cu momentul. Ce înseamnă asta? Că ar trebui să adăugăm peste modul în care se întâmpla învățarea înainte câteva „accesorii” din colecția 2019 pentru ca „outfit-ul” să fie mai în trend. Înainte, de exemplu, zona de învățare era perfect delimitată atât în timp (un număr de ore pe săptămână erau alocate diverselor traininguri) și în spațiu (formarea avea loc în săli destinate cursurilor), cât și ca structură (de cele mai multe ori cadrul de la traininguri seamănă izbitor de tare cu cel din mediul academic, în care profesorul predă și elevii învață, oricât de interactive ar fi sesiunile de învățare). Astăzi însă, mai ales în contextul în care informația e peste tot, oricând și oriunde, din toate părțile, nu ne mai permitem să păstrăm zona de learning & development atât de clar delimitată de restul vieții profesionale a angajaților.
În 2019 e vital ca angajații să învețe oricând, sub orice formă. Cum facem asta? Completează nevoile de dezvoltare identificate și adresate sub formă de traininguri cu altele. Accesul la o bibliotecă (fizică, virtuală, de orice fel), pe care angajatul s-o acceseze când vrea el, dar care să-i fie la dispoziție oricând, poate completa fantastic un curs de negociere sau de comunicare, de exemplu. Materialele necesare învățării ar trebui deci să fie disponibile oriunde (la birou, acasă, pe drum), oricum (pe laptop, telefon, tabletă sau fizic) și în orice format (resurse în format fizic sau electronic, platforme online, conținut video, schimb de cunoștințe între colegi, mentori, grupuri de studiu), tocmai pentru a putea răspunde la așteptările lor, și ele schimbate apropo de învățare.
Dă-le informație și fă-i s-o folosească
Conform psihologului german Hermann Ebbinghaus, cunoscut pentru cercetările sale asupra memoriei și pentru descoperirea a ceea ce se numește curba învățării, 50% din ce se învață într-un cadru tradițional de training se uită într-o oră dacă informația nu se integrează în viața profesională de zi cu zi. Sună înspăimântător de adevărat, nu-i așa? Câți dintre voi folosiți cu adevărat toate trainingurile la care ați fost? Eu, una, tot ce țin minte e dacă un astfel de program de învățare mi s-a părut insightful sau nu, însă, cumva, rareori ajung să și folosesc informația acumulată în practică. Același lucru se întâmplă, aparent, și altor colegi cu care am vorbit despre asta. Cu alte cuvinte „Mersi, informația e minunată, o s-o pun în colțul ăsta de creier și după ce ies din sala de curs o s-o uit complet”. Iar asta, mai pragmatic și și înspăimântător de adevărat, se traduce prin niște bugete de learning & development aruncate pe fereastră cu grație.
Ce putem face pentru a cheltui cu folos acești bani pe care compania îi are rezervați pentru a crea un mediu de învățare? Un început ar fi să nu ne mai gândim la zona de L&D atât de punctual și tranzacțional, așa cum vorbeam și înainte. Să nu mai vrem să obținem anumite skill-uri punctuale, ci să le dezvoltăm, să le cultivăm. În timp. Pentru că, nu-i așa, Roma n-a fost clădită într-o zi și nici anumite abilități, hard sau soft, nu au cum să fie.
Ce înseamnă învățarea eficientă
Vorbește cu trainerii cu care lucrezi să regândească formatul învățării. În loc de o zi întreagă pe un anumit subiect, poate ar fi mai indicat să aveți sesiuni scurte de o oră, întinse pe o săptămână sau două. Evident că va fi ceva mai greu să potrivești programele mai multor oameni în mai multe zile, dar se pare că varianta ușoară nu e neapărat și cea câștigătoare, iată. Dacă o oră zilnic nu e ușor de realizat, dilată durata cursurilor, comprimând durata sesiunilor. Evident că ai vrea ca angajații să învețe peste noapte, cât ai clipi, dacă s-ar putea, dar din moment ce învățarea nu e sustenabilă astfel, nu te costă nimic să încerci și altă variantă. Ba chiar s-ar putea să salvezi niște bani.
Așa cum ne spune și psihologul Aurora Liiceanu la pagina 41: „Învățarea eficientă este asigurată de continuitate, pentru că ea, continuitatea, păstrează familiaritatea cu cunoștințele asimilate anterior. Orele de dimineață sunt mai eficiente decât cele de după masă sau de seară. O zi întreagă în cursul săptămânii creează o pauză mare care necesită familiarizarea cu ceea ce s-a învățat anterior.”
Tot apropo de format, poți mixa studiul de grup cu cel individual. Zona de microlearning, cu sesiuni scurte, de maximum 10 minute, dar dese, pe care angajatul le accesează când vrea el, începe să urce tot mai mult în topul preferințelor, mai ales în rândul milenialilor și al generației Z, tocmai pentru că e atât de accesibilă. Un specialist în learning & development ar trebui să poată să pună la punct, împreună cu departamentul de HR, un program de învățare personalizat pe nevoile fiecărei echipe.
