Manifest pentru mișcare
#WORKLESSPLAYMORE E O INIȚIATIVĂ MARCA WE ARE HR ȘI 7CARD PENTRU SUSȚINEREA UNEI VIEȚI ACTIVE
Elena Dobre, General Manager la agenția Zarbi, are un job care implică, la fel ca ale multora dintre noi, mult sedentarism și activitate de birou, direct de pe scaun. De ceva vreme însă Elena a început să se miște pentru că a conștientizat importanța mișcării pentru o viață activă. A încercat tot ce era de încercat, pentru a afla ce îi place și încă mai are o grămadă de activități pe listă de experimentat. Am stat de vorbă cu ea pentru a înțelege de ce e important să ne mișcăm, atât noi, cât și oamenii din companiile pentru care lucrăm.
Hai să-ncepem cu prezentările. Zi-ne ce ai vrea să știe lumea despre tine.
Vreau că „lumea” să știe că sunt o iubitoare de sport, mișcare și de activităti în aer liber. Că îmi place să călătoresc și să beau ceai. În mediul profesional sunt managerul unei echipe ambițioase care formează agenția Zarbi, agenție specializată în consultantă de marketing digital și strategie online. De 9 ani mă clădesc ca specialist în marketing online și contribui la succesul companiilor locale dar și internaționale. Dorința mea de cunoaștere m-a încurajat să lucrez în mai multe țări europene, care m-au învătat atât ce înseamnă calitatea în mediul profesional, cât și cum să aspir la o viață personală echilibrată.
Cum arată o zi de lucru obișnuită pentru tine?
O zi obișnuită înseamnă exces de ore petrecute pe scaun la birou, în sala noastră de ședințe, în sala de ședințe a clienților, la traininguri sau prezentări. O zi obișnuită înseamnă provocări, dinamism, dialog constant, motive de bucurie și lecții noi de învățat. Finalurile de zi le aloc activităților în care nu este nevoie să vorbesc. Sunt o persoană matinală și ora 7 dimineața mă prinde la birou sau la sală – diminețile sunt partea mea favorită din zi, atunci sunt cea mai energică și eficientă. Am ritualuri care sporesc energia pe care mi-o dau răsăriturile de soare și liniștea orașului care abia se trezește. Zilele obișnuite și preferatele mele se încheie devreme, limitez pe cât posibil cinele de business.
Ce te-a determinat să te apuci de sport, cum te-ai motivat și cum ai reușit să te ții?
Principalul meu motivator a fost modelul social și … frica. Modelul social al celor care făceau sport în jurul meu și îi vedeam cât de bine se simt după sesiunile de squash, înot sau alergare. Frica a fost un motivator și mai mare; frica de problemele de sănătate ce apar ca efect al sedentarismului și pe care le vedeam în familia mea m-a făcut să îmi doresc mobilitate, ritm cardiac bun și un corp tonifiat.
Am început să fiu consecventă cu activitatea fizică pe durata studiilor la master, când stăteam cu nasul în căr’i mai mult de 8 ore pe zi. Am urmat studiile de masterat în Franța, unde la vremea respectivă a alerga pe stradă, de plăcere, era ceva normal. Nu se uita nimeni insistent la mine pentru că suflam apăsat când așteptam la semafor, transpirată și cu căștile în urechi. După ce am început cu alergatul pe străzi și prin păduri am continuat cu înotul într-o piscină publică, unde veneau persoane de toate vârstele. Acolo m-au impresionat mai ales persoanele în vârstă care înotau banzine nenumărate, fără pauză. Pentru cineva la 22-23 de ani, asta era o adevărată provocare, așa că mi-am dorit să îmi perfecționez stilul de înot. Bicicleta a ajuns pe lista mea de favorite după ce am folosit-o ca mijloc de transport o vreme. De la o bicicletă de oraș am trecut la mountain bike și, pe vreme rece, la cycling în sala de sport, unde mă distrez extraordinar cu muzica și luminile care acompaniază cursele lungi.
Am convingerea că sportul poate deveni un „viciu” – cu cât îl practici mai frecvent, cu atât mai mult te simți dependent de el; când faci pauze, începe să îți lipsească și te simți în disconfort fără ora ta de alergare sau de înot. Am observat că atunci când antrenamentele și rutinele sportive devin parte din zilele mele obișnuite, devine mai ușor să deprioritez activități care nu au același beneficiu asupra sănătății și echilibrului meu.
Printre multele tipuri de mișcare pe care le practică, Elena aleargă de câte ori are ocazia
Cum se împacă marketingul online cu o viață activă? E un job care, la fel ca multe altele, presupune multă muncă de birou, deci destul de sedentar.
Este o certitudine: nu ne mișcăm suficient. În echipă ne surprindem reciproc de cât de mult putem sta așezați, parcă fiecare încearcă să bată un record la acest capitol. Astfel, am avut perioade în care am decis să luăm pauze active în care făceam exerciții fizice în birou, pentru a ne destinde și a crește nivelul de endorfină din corp. Deși pare dificil și te poți simți intimidat de ochii curioși ai altor colegi „neinițiați”, este foarte simplu să găsești un pasaj printre birouri unde să te iei la întrecere la făcut flotări sau genuflexiuni. Nivelul de energie pe care ți-l dă un astfel de exercițiu este extraordinar. Și apoi mai este și foarte distractiv, mai ales pentru mine, care am obiceiul să port tocuri – este fragil echilibrul atunci când încerci să faci genuflexiuni pe tocuri.
Bicicleta e întotdeauna o idee bună pentru Elena
Ce ți-ar plăcea să faci și n-ai apucat încă?
Mi-ar plăcea să particip la o tabără de echitație, la un curs intensiv de escaladă, la un triatlon sau să fac o drumeție în fiordurile din Norvegia. Mi-ar plăcea să conduc o motocicletă și să invăț cum se prepară cafeaua. Și mi-ar mai plăcea să nu mai găsesc scuze.
Care e cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat în ultima vreme?
Cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat recent este „viața”. Și spun că mi s-a întâmplat recent deoarece deși o aveam înainte, nu știam că îmi aparține. Am descoperit-o curând, atunci când am pierdut unul dintre cei mai importanți oameni din micul meu univers. Așa că „viața” mi s-a întâmplat recent, e aici și vreau să o fac să stea cât mai mult. Asta înseamnă că mă uit mai atent la bugetul de timp potențial și încerc să îl investesc cu atenție. Filmul „In time” de Andrew Niccol are mai mult sens pentru mine acum, chiar dacă nu văd un cronometru pe braț știu că viața este un dar pe care l-am primit fără să îl cer și care mi se va lua, fără să fiu întrebată.
Ai oameni care te inspiră? Lângă tine sau mai departe, cunoscuți sau ne.
Datorită YouTube-ului, profit de inspirația video de la mulți leaderi din domeniile pe care aceștia le reprezintă. Totuși cel mai mare impact asupra mea îl au cei care sunt prezenți în viața mea, exemple autentice de bunătate, oameni amuzanți, încrezători, politicoși, empatici și răbdători.
Un model la care mă gândesc acum, vorbind în special de zona sportivă, este unul dintre antrenorii de la sală, care are un job solicitant în domeniul IT, lucrează într-un birou cu aer condiționat și pereți de sticlă. Totuși serile le petrece cu noi la sală, antrenându-ne la cycling, oferindu-ne energie și râsete. Este impresionant că găsește timp pentru noi: ne face playlisturi tematice, proiectează Transfăgărășanul pe perete ca noi să simulăm urcări dificile sau coborâri lungi, organizează seri tematice de Halloween sau Crăciun, se deghizează și ne oferă bomboane când avem motive de celebrare. Și omul acesta este cel puțin la fel de ocupat ca noi, ca toți ceilalți. Pentru că este pasionat se asigură că ne motivează să venim la cursuri, să nu renunțăm doar pentru că plouă afară sau pentru că este meci și toți colegii ies la bere. Este extraordinar să întâlnesc astfel de oameni în jurul meu, oameni care mă încurajează să fiu în fiecare zi mai bună decât ieri.
Decoperă celelalte episoade #WorkLessPlayMore
