Primii pași ca manager
2 ore
Mai sunt două ore până la startul cursei.
Michael Phelps își începe bazinele de încălzire și urmează aceleași etape, în exact aceeași ordine ca de fiecare dată.
Nimic în plus, nimic în minus. Nimic diferit.
Când iese din bazin, se șterge, își pune caștile și se așează pe masa de masaj.
Nu se întinde pe ea. Doar se așază.
Din acest moment și până când cursa va lua sfârșit nu va mai vorbi cu nimeni. Nici măcar cu coach-ul lui.
45 de minute
Michel Phelps își ia costumul de înot.
30 de minute
Michael Phelps merge la piscina de antrenament și înoată 600 de metri ca o ultimă încălzire.
10 minute
Phelps va merge spre vestiare găsindu-și un loc în care poate sta absolut singur, în liniște. Își va pune ochelarii de înot într-o parte și prosopul în cealaltă.
3 minute
În momentul în care cursa va fi anunțată, se va ridica să meargă spre block-start-ul de la culoarul lui.
Se va duce întotdeauna spre culoar venind din partea stângă.
Mai întâi își va usca blocstartul, iar apoi va executa aceleași două întinderi de încălzire, începând ca de fiecare dată cu piciorul stâng. Apoi își va scoate casca din urechea dreaptă. Când își va auzi numele strigat își va scoate și casca din urechea stângă.
1 minut
Încă nu s-a dat startul, dar cursa lui Michael Phelps a început încă demult!
Și stie fiecare pas pe de rost. Pentru el fiecare cursă e doar o rutină spre victorie. O rutină pe care a rafinat-o împreună cu coach-ul său Bob Bowman și pe care o știe în cele mai mici detalii.
Așa arată un performer. Un campion. Și nu unul oarecare, fiindcă vorbim de cel mai decorat campion olimpic al tuturor timpurilor. Phelps deține recordul mondial al celor mai multe medalii olimpice de aur câștigate de un sportiv, cele mai multe medalii olimpice de aur câștigate la individual și cele mai multe medalii olimpice de aur câștigate la masculin. Pe scurt, 22 de medalii Olimpice, dintre care 18 de aur.
Dar așa arată drumul către performanță. Mai exact capătul lui. Atunci când ajunge la final și confirmările, recompensele, curg una după alta. Dar cum arată celălalt capăt, cel de la început?
Manager pentru prima oară
Ei bine, începutul în orice este prima sită de triere între cei care vor reuși și cei care vor eșua. Un start ratat, înseamnă, de cele mai multe ori, un final ratat.
Iar începutul are magia lui. E o întreagă aliniere de energii, speranțe, ambiții, care pun în mișcare un mecanism subtil al încrederii cu care pășim pas după pas, mai departe, pe un drum pe care nu-l cunoaștem încă. Și e foarte diferit, de pasul șovăitor, împiedicat, al unui om bântuit de îndoială, teamă, neâncredere.
Dar nu toate începuturile sunt la fel de reușite. De exemplu primii pași în management nu sunt întotdeauna cei mai ușori.
Conform unui studiu publicat de Harvard Business Review, aproape două treimi dintre noii manageri au avut nevoie de mai mult de 6 luni pentru a-și intra cu adevarat în rol. Ce e îngrijorător e că alții nu își intră aproape niciodată în rol, pentru că nu-și înțeleg rolul cu adevărat. Alt studiu ne arată că 6 din 10 români sunt pe picior de plecare. E o cifră prea mare ca să nu te pună pe gânduri. Iar prima cauză a acestei dorințe de evadare este managerul direct.
Începutul contează
Cum se ajunge aici? Cu siguranță acești manageri, din pricina cărora vor să plece cei din subordinea lor, nu au urmat un proces similar cu cel al lui Michael Phelps, în care fiecare pas a fost analizat, detaliat, clarificat.
Mai degrabă s-a ajuns aici pentru că acești manageri, care prin inadecvare, își pun oamenii din echipă pe fugă, au învățat să „înoate” în noua poziție, atunci când s-au întâlnit cu ea pentru prima dată, după vechea metodă a aruncatului în apă. Cu asprime, cu lipsă de empatie și, mai pe scurt, fără sprijin.
„Succes” li s-a urat în prima lor zi de manageri, mai degrabă ca o sentință.
Și, aflați între propria lipsă de încredere, presiunea de a dovedi, dorința de a fi acceptați și șovăiala firească a oricărui început, noii manageri au făcut rând pe rând toate greșelile posibile. Față de cine? Față de cei în fața cărora au crezut că își permit: față de oamenii din subordine.
Baby steps spre manager
Nu punem oamenii în poziții de manageri ca să-i pedepsim. Nici ca să-i punem la încercare. Îi punem în poziții de management pentru că deja avem încredere că pot face față. Pentru că vedem în ei potențialul de leadership. Dar de multe ori uităm că ei au nevoie de sprijin. De încurajări.
Pentru că învățăm mai ușor în condiții de siguranță.
Copilul când învață să facă primii pași nu aude în jur țipete, nu i se zice „Ai greșit! Te-ai împiedicat! Nu așa se face!”. Aude glasuri blânde, care îl încurajează: „Așa puiule, bravoo! Foarte bine! Ia uite, mami, ai văzut ce pas mare ai făcut?”
Ce s-ar întâmpla oare dacă ne-am trata angajații ca pe copiii nostri? Cu aceeași dorință de a-i ajuta să se dezvolte?
Pentru un First Time Manager ar putea fi cea mai potrivită abordare.
Acesta ar fi răspunsul la întrebarea: „Ce ar trebui să facem pentru a oferi un proces fluent de tranziție și învățare rapidă noilor nostri manageri, celor care trec prin această experiență pentru prima oară?”.
Acum că știi ce e de făcut, poți să spui „Ok, dar astea sunt povești” sau „Ok, de mâine am să mă ocup personal să schimb abordarea asta la noi în companie”. Ambele răspunsuri sunt valide! Dar chiar nu poți alege decât unul singur! Și e doar decizia ta.
Mai departe, putem învăța să „înotăm” și în moduri mai empatice, constructive și în același timp eficiente, oferind managerilor la început de drum sprijinul de care au nevoie. Iar o soluție concretă găsiți exact aici!
Ți-a plăcut articolul? Citește și:
Pentru prima oară manager? Ce competențe manageriale trebuie să deții
