Sfaturi de leadership de la marinarii trecuți prin furtuna
Îmi aduc aminte destul de bine. Chiar dacă au trecut mulți ani, amintirea e încă prezentă. Coincidență sau nu, amintirea e de la ultima criză, din 2008.
M-am trezit, m-am dat jos din pat, m-am îmbrăcat și apoi am ieșit afară.
Cum am scos capul afară, vântul m-a plesnit peste față, la fel și acele aspre și reci ale ploii. Am dat să cobor să-mi pun o geacă, dar barca s-a aplecat pe-o parte mai repede decât am reușit eu să mă trezesc și am zburat până în partea cealaltă a cabinei, unde m-am izbit în perete.
Mă trezisem în mijlocul furtunii. Ne găseam în mijlocul Mării Adriatice, traversând între Italia și Croația, pe un Beneteau 50, un velier cu care ai putea ajunge lejer până în Australia, dacă ți-ai fi propus. Noi însă aveam un plan mai mic, ne întorceam din Malta către portul din care pornisem inițial, adică din Split.
Despre furtuna știam că va veni, citisem prognoza meteo, și tocmai de aceea plecasem din ultimul port italian cu noaptea în cap, sperând că păcălim furtuna și ajungem pe malul celălalt înaintea ei. Nu ne-a ieșit.
Ne-a prins din urmă, ca să ne mângâie pe creștet. O furtună cu valuri de 6 metri, vânt și ploaie pe măsură.
Până acum asta era povestea mea și a colegilor mei de echipaj. Acum pare că a devenit povestea noastră, a tuturor.
Ne-am trezit în mijlocul furtunii, și deși văzuserăm la meteo că vine, acum, că o și simțim, pare mult mai mare, mai convingătoare, și mai periculoasă.
Ei bine, când te trezești în mijlocul furtunii, nu-ți rămân prea multe opțiuni. Decât să accepți situația (pe care și dacă nu o accepți, oricum nu o poți schimba), și să faci DOAR acele lucruri care te țin pe linia de plutire și suficient de funcțional cât să ajungi pe malul următor!
Lecții de leadership pentru a ține barca pe valuri când e furtuna
Există un singur cârmaci!
Care are stăpânire de sine și claritate în privința deciziilor pe care le ia în fiecare secundă! El este nu doar cel care vede în depărtare și da direcția și traiectoria corabiei ci și cel care transmite echipajului cel mai important ingredient al momentului: încredere și siguranță!
Pentru că cel mai important lucru, care poate apoi face diferența între viață și moarte este luciditatea. Ori nu poți fi lucid când spaima preia controlul. Ai nevoie de o liniște interioară. Așa că prima grijă a leaderului este să-și găsească stăpânirea de sine și să transmită „echipajului” încredere și siguranță!
Asigură un moral pozitiv!
Pe furtuna fiecare membru al echipei trebuie să acționeze cu atenție și disciplină, și să contribuie cu ce are mai bun. Căpitanul trebuie apoi să acționeze cu curaj dar și cu prudență, fără să-și asume riscuri inutile și să inspire întregului echipaj să se comporte similar.
Pune accent pe solidaritate!
Un alt lucru foarte important pe care leaderul trebuie să-l transmită întregii echipe este că suntem cu toții în aceiași barcă! Ori supraviețuim cu toții, ori ne scufundăm cu toții. Pentru că asta are darul să descătușeze o altă resursă importantă a grupului: solidaritatea!
Ia măsuri de siguranță pe timp de furtuna!
Apoi, farul călăuzitor al călătoriei prin furtuna va fi permanent, așa cum te învață la cursul RYA, ceva ce va face ca toate deciziile să se ia mai simplu, după cel mai important criteriu: safety first! În mijlocul furtunii, orice altceva devine secundar.
Și apoi încep deciziile tactice. Prima dintre ele: pregătirea bărcii și a echipajului pentru furtuna. Pentru barcă înseamnă să reduci velele, pentru că vântul e prea puternic. Să-ți reduci anvergura, cu alte cuvinte. Ca să fii cât mai puțin lovit de rafalele de vânt. De forțele externe, dacă ar fi să generalizăm.
Apoi să închizi repede toate geamurile, ca să nu intre apă în cabine, pentru că acolo îți va rămâne singurul loc uscat pe care îl poți găsi în perioada următoare. Singurul loc de odihnă, singurul loc în care poți găsi puțin confort.
În termeni de business a-ți reduce anvergura expusă forțelor exterioare înseamnă să reduci imediat toate zonele de risc, să micșorezi viteza de dezvoltare, și să pui cel puțin pe hold proiectele care se bazau pe o realitate care acum nu mai e valabilă.
A păstra cabinele uscate, ar echivala în cazul unei companii, cu păstrarea unor rezerve strategice. A nu folosi toate resursele pe care le ai la dispoziție și a reduce acele costuri care nu contribuie decisiv singurului obiectiv prioritar: supraviețuirea pe timpul furtunii, cu pierderi cât mai mici, pentru a-ți putea relua drumul când urgia se va potoli.
Un alt lucru pe care Căpitanul vasului îl comandă la primele semne de furtuna este ca întreg echipajul să se echipeze corespunzător. Pur și simplu nu poți lupta cu 20 de probleme deodată și atunci e bine să-i mai tai din capete balaurului. Ca să poți gândi limpede, trebuie să poți respiră normal, să-ți păstrezi temperatura corporală optimă și condiția fizică pe toată perioada necesară. Să ții departe frigul și umezeală care altfel te vor extenua înainte de vreme.
Ce ar însemna pentru „echipajul” tău de la birou ca oamenii să fie echipați corespunzător pentru perioada următoare? Poate doar să stea feriți de aglomerație și să fie echipați cu tehnologia potrivită pentru lucrul de acasă.
Pregătește-te pentru ce e mai rău. Cum ar fi vestele de salvare. Dacă e să se întâmple ceva și mai rău, se va întâmplă rapid și fără avertismente. Pe vreme rea, o singură manevră greșită și întreg echipajul se poate trezi în două secunde în apă. Atunci va fi prea târziu să te mai pregăteșți!
Așa că dictonul este: speră la ce-i mai bun, pregătește-te pentru ce-i mai rău și nu te lasă surprins de nicio varianta între ele.
Oricum, un lucru este cert, după furtună răsare soarele!
Dacă vrei să-ți ajuți leaderii să-și găsească direcția în vremuri tulburi, hai să stăm de vorbă (pentru o vreme doar online): www.sorelradu.com!
Ți-a plăcut acest articol? Citește și:
