Nu întotdeauna trebuie să fugim de haos
Mă enervează teribil când ajung să spun sau să îmi spun că nu am timp. Pentru că toate cele 24 de ore dintr-o zi sunt doar ale mele. E timpul meu, pe care pot să-l împart așa cum cred eu mai bine, ca să fie loc pentru toate. Pentru job și toată lista de task-uri de aici, pentru mine și familia mea, pentru prietenii mei, pentru facturile care se cer plătite lună de lună, pentru drumurile pe care le am de făcut dintr-un loc în altul, pentru toate lucrurile mărunte, dar necesare, care îmi fac viața funcțională. Uneori sunt prea multe în același timp. Alteori, am eu așteptări prea mari și nejustificate de la soluțiile minune, care ar trebui să pice din cer și să rezolve aceste ițe încurcate ale prioritizării și ajung să mă simt luată într-o avalanșă de timpi și contratimpi care nu mă lasă să respir. Intru într-o zonă de haos, pe care toată viața am evitat-o. De la o vreme însă mă gândesc că aș putea să mai privesc lucrurile și altfel.
Poți lucra în haos?
E oare atât de rău să fie haos? Este haosul echivalentul copacilor din cauza cărora nu putem vedea pădurile sau, dimpotrivă, ne ajută să ne găsim mai bine propriul balans și să ieșim dintr-o zonă care ne amorțește? Poate că dacă n-o să ne mai temem atât de el o să ajungem să fim mai concesivi și ceva mai blânzi inclusiv cu noi când acceptăm că e ok să funcționăm și altfel decât militărește. Până la urmă, dacă mă întrebi pe mine, nu contează ștampila pe care o punem unui stil de lucru sau de viață. Ci rezultatele pe care le creează. Și dacă în haos putem livra mai repede sau mai bine decât printr-o organizare riguroasă, atunci haosul e soluția.
Și asta am înțeles din momentul în care mi-a fost clar că prototipurile și modelele standard nu sunt compatibile cu viața. Mă rog, supradramatizez ca să fie mai clar ce încerc să spun, dar, dincolo de asta, adevărul e că în ciuda tuturor lecțiilor de time management, în ciuda tuturor predicatorilor productivității și performanței, care au cheia succesului la degetul mic, în ciuda tuturor programelor în care facem un pontaj virtual și pentru când mergem să ne spălăm pe mâini, rețetele sunt atât de diferite pe cât suntem și noi.
Recunosc că mie îmi e greu să lucrez în haos. Fără să am liste de to do-uri pentru fiecare săptămână, sparte, apoi, în liste pentru fiecare zi în parte. Nu mă simt confortabil atunci când lucrurile ies de sub controlul meu și ador să tai cu un marker roz și strident task-urile mai cronofage și mai energofage pe care le fac mereu înaintea celor mai simple. Dar poate cel mai puternic sentiment dintre toate este frustrarea pe care o am atunci când nu mă pot ține de un plan. Mă destabilizează mai mult decât acceptarea haosului în sine.
Și atunci, pe principiul răului celui mai mic, am început, ușor-ușor, să mă împrietensc și cu acest haos. Pentru că nu am cum să mă ascund de el și, sinceră să fiu, numai efortul de a-l evita mi se pare mai obositor decât cel de a-l accepta. Așa am descoperit, în primul rând, că îmi dă un grad de libertate pe care nu îl prevăzusem. Apoi, că sunt mult mai pregătită să fac față unor situații neprevăzute, dar și că ajung să învăț mai repede lucruri noi, care nu erau planificate, dar pe care le-am cules de pe drum tocmai pentru că mi-am găsit un timp neprogramat și pentru ele.
Și ar mai fi ceva ce mă simt nevoită să recunosc – uneori, acest haos merge atât de bine mână în mână cu job-urile creative, încât mă sperie. Pentru că te scutește de plictiseală, în principiu. Iar plictiseala și rutina sunt kriptonita creativității.
Provocarea reală vine însă atunci când ai o echipă de care răspunzi pe care nu o poți lăsa în voia haosului. Pentru că, știți cum e, doar în doze individuale poate funcționa. Generalizat, creează anarhie. Necontrolat, nu mai e funcțional. Nediluat, e imposibil de suportat. Nu oricine poate să-l stăpânească și nu dintr-odată. Dar atunci când ajungi acolo, e fix ce trebuie ca să poți crește.
Note to self: învață să practice what you preach – zise ea, după ce a aliniat textul și la stânga, și la dreapta, ca să nu arate haotic.
Ți-a plăcut articolul? Citește și:
De ce ai nevoie de video marketing în recrutare acum
