Generaliștii vs specialiștii: tu pe cine mizezi?
Acum ceva timp Bill Gates considera Range: Why Generalists Triumph in Specialized World a lui David Epstein drept una dintre cele mai importante lecturi ale decadei. De altfel, Gates atribuie succesul Microsoft echipelor de generaliști cu experiențe variate. Bestsellerul Range favoriza abordarea generalistă remarcând beneficiile amplorii, experienței diverse și gândirii interdisciplinare. Dar mai este oare această variantă cea mai bună opțiune? Cântărim în cele ce urmează!
Generalistul, zis și „omul bun la toate”
Acest gen de profesionist are un spectru larg de cunoștințe, zilele sale de lucru nu seamănă una cu cealaltă și poate face rapid un switch între subiectele sale de interes. Cunoștințele i se întind pe o paletă largă de domenii, dar mai puțin în adâncime. Are, în adevăratul sens al cuvântului, o privire de ansamblu asupra activității sale. Cel mai bun și simplu exemplu ca să înțelegi cum arată un generalist? Leonardo da Vinci. Ariile sale de interes cuprindeau anatomia, pictura, ingineria, literatura, muzica, iar lista continuă. Poate că e greu să găsești următorul Da Vinci prin marea de CV-uri, însă cu siguranță un astfel de generalist are plusurile și minusurile sale, pe care le vei descoperi mai jos.
Lista de avantaje a generalistului se deschide cu flexibilitatea și valoarea pe care o poate aduce în rândul echipelor prin această superputere. Se descurcă de minune în situații noi, deoarece e obișnuit să înțeleagă o gamă largă de procese și să jongleze cu varii task-uri. Când angajezi un generalist, sunt șanse mari să se integreze ușor într-o nouă echipă și să fie cooperant, având în vedere caracterul său adaptabil. În același timp, poate vedea noi oportunități pentru companie pe care, cel mai probabil, va încerca să le ducă la bun sfârșit. În plus, toate aceste particularități ale generalistului îl pot face foarte potrivit pentru poziții de conducere în organizație.
Dacă totul sună parcă prea bine până acum, să știi că generalistul are și el dezavantajele sale. Să începem cu cel mai important: lipsa de expertiză. Deși are cunoștințe vaste în multe domenii, nu stăpânește foarte bine un skill anume. Uneori poate avea nevoie de ajutor în rezolvarea unor probleme mai specifice, iar asta ar necesita anumite resurse din partea organizației. Cu așa multe pe cap, generalistul e mai predispus la burnout.
Specialistul care e as pe nișa lui
Ei bine, aici lucrurile stau puțin diferit. Specialistul își știe bine traseul și rareori se abate de la el în parcursul său profesional. Dacă Leonardo da Vinci este exemplul generalistului, în cazul unui specialist îl avem pe fotbalistul Lionel Messi. Imposibil să nu fi auzit de el, mai ales după glorioasa performanță de la ultimul turneu al Cupei Mondiale. Magia acestui sportiv i-a adus nu mai puțin de 7 trofee Balonul de Aur, nenumărate campionate câștigate și laude pretutindeni pe glob. Un specialist înnăscut, Messi și-a urmat calea încă din copilărie și a muncit din greu pentru a-și dezvolta treptat abilitățile de dribling, șut, viteză, dexteritate, dar și altele necesare obținerii titlului de legendă.
La capitolul avantaje, specialistul se poate lăuda că nu (prea) are nevoie de training pe felia lui. Știe deja ce are de făcut și ce implică task-urile sale zilnice, așadar nu e cazul să-i dedici prea multe resurse. Are know-how și expertiză, iar în multe dintre cazuri nu se ferește să împartă expertiza cu colegii. Partea și mai bună e că are o rată de retenție mare, deoarece scopul lui e să se specializeze în domeniul în care lucrează și pe ceea ce face. Pentru că asta știe și îi place, specialistul se dovedește a fi deseori eficient în munca sa, atenția sa fiind îndreptată într-o singură direcție.
Un prim dezavantaj este că-n majoritatea cazurilor, specialistul e scump, datorită expertizei sale într-un domeniu. De asemenea, perspectiva limitată îi poate crea dificultăți când vine vorba de colaborarea cu oameni din alte arii de expertiză. În același timp, se adaptează greu schimbărilor din industrie și e destul de reticent în a accepta noi oportunități care nu includ elemente din sfera sa.
Care-i alegerea potrivită?
Acum, că ai văzut clar care sunt diferențele dintre cele două tabere, probabil că te întrebi pe ce strategie să mergi pentru echipele tale. Ei bine, după cum ai văzut mai sus, ambele categorii au și puncte forte, și puncte slabe. La fel ca-n cazul multor întrebări cu greutate de pe lumea asta, răspunsul corect e… Depinde. Și nu-i nimic greșit la asta. „Depinde” te îndeamnă să analizezi în amănunt care sunt nevoile tale, să vezi cum arată echipele în acest moment, să le iei pulsul și să descoperi ce crezi că ar aduce un impact. Abordarea câștigătoare și cea mai eficientă dintre toate e cea în care obții un mix bun între generaliști și specialiști care să funcționeze pentru companie.
Ți-a plăcut articolul Generaliștii vs specialiștii: tu pe cine mizezi? Citește și:
Cum arată piața muncii după primul semestru
