Egoul de fier din mănușa de catifea
Focus

Egoul de fier din mănușa de catifea

Cum să nu cazi în una dintre cele mai comune capcane

Puterea, admirația celor din jur, sentimentul că ești important și că te-ar urma aproape până la capătul lumii sunt hrană pentru egoul oricui. Nu am întâlnit până acum vreun lider cu ego subdimensionat. Ar fi și foarte greu. Deși mulți își dau seama că propriul ego s-ar putea să se transforme, de la un moment dat, tocmai în inamicul care le taie din carismă și din acel ceva pentru care oamenii îi urmează. Despre cum se poate întâmpla asta detaliez puțin mai jos.

Cum spuneam, nu cunosc lideri cu ego plăpând. Cunosc însă „îmblânzitori” de ego. Oameni care încearcă să pună într-o mănușă de catifea ceea ce, altfel, ar putea părea prea mult pentru cei de lângă ei. Dar asta este, cu adevărat, o treabă grea. Nu este la îndemâna oricui și nu toți reușesc, pentru că este nu greu, ci foarte greu să ajungi să vezi mai departe de tine însuți și să-i pui, măcar din când în când, pe alții pe primul loc.

Să ajungi, ca lider, să fii altruist cu cei din jurul tău (desigur, nu în sensul de filantrop) înseamnă mai mult decât construirea unui anumit tip de relație cu ceilalți. Înseamnă, mai întâi de toate, construirea unui anumit tip de relație cu tine însuți. Iubirea de sine e un desert foarte dulce, iar atunci când și din exterior ți se confirmă că ai toate motivele să te iubești, egoul pe care oricum îl avem cu toții își pune pe cap coroana cu diamante, decis să nu abdice niciodată de la tron. 

 

Ce anume te ajută mai mult: egoul sau absența lui?

Poate fi acesta momentul în care începem să ne transformăm și să ne îndepărtăm de persoana cu care i-am cucerit, într-o primă fază, pe ceilalți? Absolut! Se poate face ceva să nu cădem în această capcană? Se poate, dar cu multă muncă. Să-ți omori propriul ego nu e treabă ușoară, mai ales când această „ego-cidere” mai vine cu o acțiune în plus – să începi să lucrezi și la poziționarea față de ceilalți. În plus, egoul face parte, până la urmă, din identitatea noastră personală. Cum aș putea să omor ceva ce ține de niște resorturi atât de intime? Și de ce aș vrea să fac asta? E mai degrabă o treabă care ține mult de dezvoltarea personală și de a face o evaluare sinceră a felului în care începi să înțelegi ce anume te ajută mai mult: egoul sau absența lui? O autoevaluare onestă, dublată, în cel mai bun caz, și de o evaluare din exterior, e primul pas în această direcție. Asta ca să înțelegem de unde plecăm și în ce măsură egoul nostru e un personaj în sine ce a prins aripi și a început să zboare și să-i doboare pe alții în zborul lui. De la omul pe care îl iubește toată lumea până la omul pe care doar egoul îl mai susține, e un pas foarte mic.

Odată ce avem clar cum stau lucrurile aici, putem începe să ne uităm și la alții. Sau, mai bine spus, să ne punem și în pantofii lor și să ne imaginăm cum se percepe din exterior ceea ce pleacă din interiorul nostru. Și, mai apoi, cum ajung ceilalți să internalizeze ce le transmitem. E vorba despre a învăța să fim empatici și în business la fel ca în viața reală, de a gândi mai mult în termeni de „noi” decât de „eu”. Dacă rolul principal al unui manager este să se asigure că lucrurile sunt făcute indiferent de ce se întâmplă în jur, rolul unui lider este să vadă și să înțeleagă o imagine mai largă de atât: îndeplinirea obiectivelor de business e la fel de importantă ca oamenii care le îndeplinesc.

Genul acesta de empatie mai presupune ceva: să le arătăm oamenilor că nu stăm într-un turn de fildeș infailibil. E reconfortant ca omul pe care îl admiri sau pe care îl consideri lider să te lase să vezi că, pe alocuri, este la fel ca tine. E plăcut să simți că e suficient de empatic încât să înțeleagă că arătarea unor vulnerabilități, din când în când, nu îl fac mai slab, ci mai puternic.

PRIMEȘTE CELE MAI NOI ARTICOLE DIRECT ÎN INBOX👇

Și poate ar mai fi ceva: lângă un ego foarte mare nu prea mai poate crește nimic. Iar pe acești oameni ajung să-i părăsească cei care, până nu de mult, îi urmau orbește și care, la rândul lor, au nevoie să se simtă apreciați și să crească. Pentru că și ei au egoul lor.

 

Ți-a plăcut articolul Egoul de fier din mănușa de catifea? Citește și: 

Cum arată viitorul recrutării

Unde se situează România în topul destinațiilor de relocare profesională

Cum recunoști burnout-ul

 

Categorii:
FocusOpinie

PR MANAGER // A absolvit Facultatea de Comunicare și Relații Publice, a lucrat 7 ani în presa de business și 5 în comunicare și PR. Îi plac cuvintele, poveștile și imaginile pe care le creează și puterea pe care acestea o au în dezvoltarea business-urilor. Din 2018, se ocupă de activitățile de comunicare și PR ale eJobs România.

Leave a Reply

*

*