De la stres la burnout. Unde e limita?
44% dintre angajații din peste 100 de țări au mărturisit că au ajuns la burnout în 2022, procentul acestora crescând de la 38% în 2019, se arată în raportul State of the Global Workplace 2023, realizat de Gallup. Principalele cauze? Jobul și situațiile asociate lui, inflația și sănătatea familiei.
Iar burnout-ul costă. 550 de milioane de zile lucrătoare sunt pierdute în fiecare an din cauza burnout-ului, iar datele pe care le avem la îndemână arată că economia SUA pierde aproximativ 500 de miliarde de dolari pe fondul acestuia.
În compania ta, care este starea oamenilor? Poate că de multe ori focusul este doar pe task-uri și cifre și treci cu vederea simptomele stresului prelungit, punându-le pe seama oboselii, circumstanțelor sau felului de a fi al colegilor. Însă în timp neglijarea anumitor semnale poate conduce la absenteism, la lipsă de implicare și la scăderea rezultatelor în business. Primii pași pentru a putea să-ți ghidezi oamenii încep prin a cunoaște simptomele burnout-ului. Ce este? Cum apare? Cum te influențează și îți influențează oamenii din echipă? La toate aceste întrebări îți răspunde Simona Cernea – psiholog și psihoterapeut Hilio.
Cum ai descrie burnout-ul în termeni simpli pe care i-ar înțelege oricine?
Simplu nu e nimic atunci când vorbim despre burnout pentru că-mi place să mă gândesc la această condiție și să spun metaforic că este „un balaur cu șapte capete”. Șapte capete care te pot ataca pe rând sau simultan. Burnout-ul are o simptomatologie atât de largă și se resimte atât de diferit, în diferite situații și de către oameni diferiți, încât devine copleșitor.
Așa că balaurul cu șapte capete ar fi cea mai bună comparație.
Dacă în stres și în oboseală simțim că ne înecăm sub presiune, sub griji, sub probleme, în burnout suntem secătuiți. (Simona Cernea – psiholog Hilio)
Care e diferența dintre stres sau oboseală?
Burnout-ul conține stres, însă nu orice stres e burnout. Dacă e să le luăm diferit, stresul înseamnă prea mult. Nu mai pot face față. Ceea ce fac e prea mult, mă copleșește cumva. Doar că persoanele supuse stresului sunt conștiente că odată ce problemele vor fi rezolvate, va fi mai bine. Ne vom simți mai bine, vom depăși momentul.
Când vorbim de burnout în faza lui finală, nu mai vorbim despre prea mult, ci despre insuficient. Nimic nu este suficient. Persoana în burnout simte că orice ar face, orice ar încerca, nimic nu va fi suficient să o scoată din acea stare. Să o facă să se simtă mai bine.
Dacă în stres și în oboseală simțim că ne înecăm sub presiune, sub griji, sub probleme, în burnout suntem secătuiți. Este faza finală a unui stres prelungit și aceasta este și definiția pe care specialiștii încearcă să o dea burnout-ului: supunerea la o presiune și la un stres prelungit legat de muncă fără să avem resursele necesare și eficiente de a face față. Mergem, mergem până când la un moment dat cedăm. Burnout-ul nu este un eveniment care se întâmplă acum. Nu faci o criză acută de burnout. Lucrurile se întâmplă treptat.
Ar trebui însă să luăm în calcul factorii predispozanți care duc la burnout, cum este perfecționismul.
Putem anticipa burnout-ul și să încercăm să-l evităm?
Teoretic am putea spune că da. Ar trebui să știm când să ne oprim. Dar nu avem ca pe șosele indicatoare cu: „Atenție, drum accidentat!” „Atenție, cad pietre!” Ar trebui însă să luăm în calcul factorii predispozanți care duc la burnout, cum este perfecționismul. Dacă merg pe ideea că trebuie să fac mai mult, nimic nu e suficient din ceea ce fac. Vreau să acumulez mai mult și nu o să-mi dau seama când în această dorință a mea de a face lucrurile perfect mă abate de la drumul bătătorit și o iau pe calea epuizării și a depersonalizării.
Poate oboseala să devină o rutină și să nu simți că se acumulează?
Oboseala poate să devină o rutină și te poți păcăli mai degrabă decât obișnui că așa e normal. Cunosc multe persoane care spun: dar mie îmi ajung 4 ore de somn pe noapte. Oare?
Care sunt semnele care arată că o persoană a intrat în burnout?
Acum depinde de la persoană la persoană. Dacă e pe drum spre burnout, dacă a intrat în burnout sau dacă este acolo foarte jos pentru că fiecare avem și gradul nostru de rezistență și de reziliență.
Putem să vorbim clar de semne fizice și fiziologice și avem starea de oboseală extremă, de sentimentul că „Nu mai pot!”. Apar probleme cu somnul, fie hipersomnie, fie insomnie. Apar probleme de apetit, nu mai mănânci sau mănânci prea mult, dureri de cap, dureri musculare. Nu mai ai chef, nu mai vezi sens. Ceea ce altă dată îți provoca plăcere la job, acum nu-și mai atinge scopul. Începi să gândești mult mai negativist și poate asta nu te caracteriza înainte. Ai un sentiment de neajutorare, ai impresia că orice ai face dau greș.
De asemenea, mai sunt și semnalele comportamentale pe care le remarcă mai degrabă ceilalți decât noi, cum ar fi procrastinarea, tot pe acest sentiment pe de o parte de epuizare, pe de altă parte din cauza demotivării. Te izolezi de ceilalți. Nu mai ai chef de ceilalți pentru că ești obosit pe de altă parte poate te simți vinovat pentru că nu ai mai fost un tată responsabil, o mamă implicată, un coleg sau un prieten prezent în viața celorlați.
Și tot pe partea comportamentală apare tendința de a lipsi de la muncă. Nu mai vrei să ajungi acolo. Nu mai poți. Sentimentul că oricum nu vei face nimic bine sau suficient te face să eviți să ajungi la job. Tot în burnout apar tot felul de adicții: mănânci mai mult, fumezi mai mult. Acestea sunt forme de evitare, de uitare. Nu mai poți să fii prezent în viața ta.
Poate burnout-ul să ducă și către alte probleme, cum ar fi depresia sau anxietatea?
Vorbeam despre diferența dintre stres și oboseală, dar patologia cu care burnout-ul se asemănă cel mai mult este depresia. Pentru că afectează omul pe toate palierele lui. Și relațional, și fizic, și emoțional, și cognitiv. E acea ceață mintală care te face să nu știi ce se întâmplă cu tine.
În cazul burnout-ului nu au apărut la nivel internațional niște criterii de diferențiere foarte clare. Nu este recunoscut deocamdată ca o categorie de sine stătătoare. Singura concluzie la care s-a ajuns când vine vorba de diferența dintre burnout și depresie este: în cazul burnout-ului avem o cauză externă clară, vorbim de mediul de muncă. Pe când, în cazul depresiei, vorbim de cauze vagi, de natură internă.
Burnout-ul este legat de muncă, dar nu întotdeauna de numărul de ore de muncă.
Burnout-ul poate apărea de la prea multă muncă. Dar sunt și alte cauze din care poate să apară?
Burnout-ul se leagă de zona de carieră. În anii ‘70, când cercetătorii au început să studieze acest fenomen, au remarcat că burnout-ul apare la medici, asistente, terapeuți. Așa au început să vorbească despre burnout în context profesional și el rămâne strict legat de mediul profesional. Clar că atunci când se întâmplă ceva cu tine și în viața personală, consecințele pot fi mai ample.
Burnout-ul este legat de muncă, dar nu întotdeauna de numărul de ore de muncă. Poate fi în burnout și o persoană care lucrează 8-9 ore pe zi. Și ai spune: de ce? Are un program normal. Însă burnout-ul nu ține de numărul de ore, cât de încărcătură și de cerințe. De cum sunt organizate acele 8 ore. Cum sunt recompensate pentru că poți să ajungi la lipsă de motivare și de sens în carieră și dacă simți că muncești în van. Dacă meritele nu-ți sunt recunoscute sau altcineva își asumă meritele pentru munca ta.
Provocările din sfera emoțională devin tot mai frecvente în mediul de lucru. Și nu ar trebui ignorate de lideri, ci discutate deschis cu oamenii din echipele lor, pentru a găsi împreună soluții, care aduc starea de bine. Iar wellbeing-ul se va reflecta pozitiv în business. În acest sens, am pregătit campania eJobs x Hilio pentru sănătatea emoțională la job, unde am pus cap la cap zeci de resurse, video-uri cu sfaturi de la specialiști, precum și articole de tipul „cum să”, ca de acum înainte să știi exact ce să faci când jobul tău sau al colegilor din echipa ta devine copleșitor. Află mai multe pe cariera.ejobs.ro/wellbeing!
Ai găsit utile informațiile din articol? Citește și?
