De la „Muncesc pentru a trăi” la „Trăiesc pentru a munci”
Oamenii de HR, între ciocan și nicovală
Azi, pe piața muncii din România, conviețuiesc generații diferite cu percepții diferite asupra profesiei și stilului de lucru. Pe de-o parte avem profesioniștii cu vechime, cu standarde ridicate și cu multe reguli de-spre cum se fac lucrurile, pe de altă parte avem generațiile tinere pentru care totul e mult mai flexibil și pentru care nevoile personale și sentimentele de pace, bucurie și împlinire la muncă sunt foarte importante. Pe scurt, dacă părinții noștri erau dispuși să înghită în sec abuzurile și nedreptățile uneori fiindcă locul de muncă era sfânt și trebuia păstrat cu orice preț, tinerii de azi confruntă situațiile de la muncă cu inima deschisă, fără nicio teamă sau remușcare. Ce-au de făcut deci oamenii de HR în această situație în care, în piața muncii, există în același timp atâtea percepții diferite și, uneori, contradictorii despre ce e munca și cum trebuie ea făcută?
„Oamenii de HR sunt puși între ciocan și nicovală. Deși ei trebuie să recruteze și să caute candidați OK pentru posturi, ei nu pot forma relația pe care urmează aceștia să o dezvolte în echipa în care lucrează. Astfel, HR-ul este pus în situația în care circulă oameni, în loc să dezvolte, candidații câteodată potrivindu-se pe echipă, dar în alte situații fiind total nepotriviți. O relație mult mai apropiată între management și recrutor, formată înainte de începerea procesului de recrutare, ar fi mult mai benefică,” explică Mihai Banc.
Faptul că tinerii sunt într-o lungă căutare până găsesc ce vor nu înseamnă mereu că vor să aleagă cel mai bun loc, e de părere Corina Neagu. Ci că adesea ei nu știu, de fapt, ce vor, crede ea. Dar nu îi învinovățește pentru lipsa de claritate. „Nu trăim într-o societate care încurajează educația și sunt mulți care poate și-ar dori să facă lucruri, dar nu știu cum, pentru că nivelul de educație este din ce în ce mai slab. De asemenea, școala românească nu te pregătește pentru ceva concret, pentru viață, și nici nu te învață cum să-ți placă să înveți. Școala românească îți servește generalități pe care trebuie să le iei ca atare. Din păcate, terminarea unei școli nu-ți garantează și succesul în carieră sau în viață. Dar, cu siguranță, terminarea unei școli, împreună cu educație alternativă, stagii de practică, voluntariat, cu învățarea mai multor limbi străine, poate și cu expunere internațională în proiecte diverse contribuie major la acest succes. Personal nu mi se pare că s-a schimbat percepția, ci că s-a schimbat modul în care facem anumite lucruri, modul în care gândim, în care acționăm sau reacționăm la anumiți stimuli externi.”
În loc de concluzii
Odată, oamenii mergeau la lucru pentru că era parte din ordinea de zi cu zi. Fie că le plăcea ce făceau, fie că nu, munca era o datorie pe care o îndeplineau fără prea multe semne de întrebare. Generațiile de azi însă văd locul de muncă ca pe o extensie a personalității lor, care e de preferat să se muleze pe dorințele și valorile personale. Timpul la lucru cu timpul privat tind adesea să se întrepătrundă și, de aceea, tinerii azi nu vor să sară într-un job care nu e pe gustul lor și care nu le oferă tot ce ei își doresc și-și imaginează că merită.
Poate că programul de lucru nu s-a schimbat cu adevărat în decurs de o generație, dar ceea ce s-a schimbat e percepția oamenilor asupra jobului, el trebuie să aibă o însemnătate mai profundă decât locul acela care ne aduce un salariu. Pentru profesioniștii din resurse umane tocmai aceasta e provocarea: să reușească să „traducă” ceea ce vor tinerii de azi și să vadă mai departe de ceea ce, la o primă vedere, ar putea considera ca fiind o prea mare importanță de sine sau așteptări nerealiste. De fapt, la fel ca părinții lor, dar din cu totul alte motive, tinerii de azi sunt dispuși să dea ce au mai bun atâta vreme cât simt și știu sigur că timpul și persoana lor vor fi apreciate, motivate, valorizate și răsplătite.
Însă, indiferent de bunele intenții pe care oamenii de atunci și de acum le au la locul de muncă, să muncești mult nu înseamnă și să muncești bine, chiar dacă mulți ne dorim asta. Poate că în locul orelor lungi la birou învățăm mai degrabă să ne concentrăm eforturile în programul normal de lucru și reușim să fim productivi atunci pentru ca, apoi, să folosim restul timpului pentru noi și pentru cei dragi nouă, să ne reîncărcăm bateriile și să redevenim, ziua următoare, mai energici și mai puși pe treabă.
Ți-a plăcut articolul? Ți-am pregătit și alte tips-uri despre echilibrul dintre job și viața personală:
Tehnici de asertivitate: învață să nu fii de acord cu cineva
