Ești ceea ce gândești sau ceea ce faci?
Admirăm vizionarii pentru abilitatea lor de a vedea dincolo de prezent și de a oferi direcții clare. Totuși, viziunea lor trebuie să fie însoțită de un plan de acțiune concret și de o echipă capabilă să o implementeze eficient. Acest material îți oferă o bună temă de gândire în direcția potrivită!↓
Care este de fapt rolul omului cu viziune?
Ne uităm mereu cu admirație la oamenii vizionari – despre care se spune sau care se autoproclamă astfel. Ni se pare că sunt bine așezați pe un nor de elită, unde aerul e rarefiat și chiar irespirabil pentru toți ceilalți. Ni se pare că perspectiva corectă (orice ar însemna asta) și capacitatea de a vedea the big picture, dincolo de toate multele piese mărunte și răsfirate din puzzle, valorează totul. Și e adevărat. Fără cel puțin un om care să poată vedea mai departe de aici și acum, e imposibil să crești și să rămâi valid pe termen lung. La fel însă este și fără capacitatea de a pune laolaltă, zi de zi, metodic și serios, toate piesele care formează acea imagine de ansamblu. În cele mai multe cazuri, asta se face în echipă – vizionarul și cei care au grijă să transforme viziunea în acțiune.
Nu aș spune neapărat că e bine, ba chiar dimpotrivă, dar s-a împământenit ideea că rolul „omului cu viziunea” este fix acesta – să o aibă și să o dea mai departe. Există o romanțare pronunțată a ideii de viziune (romanțare care, din păcate, începe să-și golească de conținut conceptul), potrivit căreia „the thinkers” și „the doers” sunt două tabere care nu se suprapun niciodată și nici nu ar fi nevoie să o facă. Unii dau direcția și ceilalți o execută. În realitate însă, un sistem atât de limitativ nu are cum să fie sustenabil, pentru că întreține o relație de codependență care, ca și în viața reală, ajunge, mai devreme sau mai târziu, să emane toxicitate.
De ce depinde succesul unui vizionar
Pe această romanțare s-a ridicat un soclu pe care stau acum „vizionarii” pentru care nu există reguli și rigori. Bugetul nu e o problemă, deadline-ul nu e o problemă, livrabilele concrete nu sunt o problemă. Sau, cel puțin nu probleme care să-i preocupe direct. Pe o altă treaptă sunt cei pentru care toate cele enumerate sunt problemele care le ocupă tot timpul. Și, cumva, s-au obișnuit să nici nu se mai uite în altă direcție uneori chiar și pentru că e mai comod și pentru unii, și pentru ceilalți, să nu existe zone de întrepătrunderi. Fiecare cu treaba lui.
Iar asta poate funcționa într-o echipă matură, cu oameni responsabili, în care nu este nevoie permanentă de „pompieri” care să stingă incendii, în care nimeni nu trebuie tras de mânecă sau împins de la spate, în care nu doar că toată lumea știe ce are de făcut, dar și face. Acest joc de rol nu mai este însă suficient atunci când nu ai plasa de siguranță a unei echipe care are nevoie de mai mult decât o viziune.
Ce contează dincolo de ideile grozave
Ce se simte în această echipă este nevoia de a primi mai mult decât o idee grozavă. Membrii ei au nevoie și de un manual de instrucțiuni, de ghidaj permanent, de feedback, de intervenții pe parcurs, de obiective mai mici derivate din obiectivul mare, de indicatori de performanță, de resurse, de încurajarea de a-și asuma lucruri din afara zonei lor de confort, de scalare și de sprijin, în multe cazuri, permanent. În plus, mai întâi de toate, trebuie să priceapă viziunea, așa că ea trebuie tradusă cât mai precis cu putință pe înțelesul tuturor. Tot de la omul cu viziunea caută ceilalți să afle și așteptările clare pe care le are și cum ar trebui să se traducă tot ce el a proiectat în rezultate concrete – bani, awareness, portofoliu etc. Poate părea o listă lungă și plictisitoare pentru cineva care tinde să-și direcționeze toată energia înspre găsirea ideilor mărețe, dar este o listă care nu poate rămâne nebifată, pentru că, în lipsa bifelor, și ideile mărețe rămân doar atât – idei care ar fi putut fi mai mult.
Cum arată liderul pentru Generația Z
Facem frecvent sondaje în rândul candidaților în care îi întrebăm ce așteptări au de la un job, de la un manager, de la un angajator și, în general, de la ideea de carieră. Tot mai des, în ultimii ani, candidații foarte tineri (cei care au vârsta cuprinsă între 18 și 24 de ani) ne spun că vor să lucreze pentru un manager pe care să-l admire și care să aibă viziune. Și, da, pot fi ușor atrași de imaginea vizionarului. Dar dacă peste ea nu se așază și un strat de implicare reală în descompunerea viziunii în acțiuni concrete, nu vei reuși să-i ții lângă tine. Iar reputația vizionarului devine iluzia vizionarului.
Ți-a plăcut articolul? Citește și:
