Core business sau core personal?
De ce contează vocea personală în comunicarea profesională
Astăzi, avem la dispoziție toate instrumentele din lume pentru a ne contura o voce pe care să o asculte chiar și cei care nu ne aud. Ce am învățat despre aceste tooluri în ultimii ani – fiecare separat sau toate la un loc (LinkedIn, Facebook, Instagram, TikTok, Reddit, X sau YouTube) – este că, dincolo de tentația oversharingului din zona personală, putem la fel de bine să le folosim pentru exact cantitatea potrivită de sharing din zona de business. Ceea ce ne ajută să creștem sau măcar să devenim mai expuși din punct de vedere profesional (iar supraexpunerea devine adesea o ștampilă de validare a calităților noastre profesionale), dar ne și ajută să mai punem o rotiță în plus în mișcare pentru creșterea businessului. Util atunci când când ești manager în orice companie și vital atunci când compania respectivă îți și aparține.
Aud frecvent manageri, uneori, chiar și adevărați lideri, care se feresc să se expună public, deși înțeleg cât de mult ajută să îți construiești un capital de imagine la care să lucrezi constant. Spun că nu au timp, că nu au exercițiul „scrierii” și se tem că ar putea dezvălui, în ochii celorlalți, o zonă cu lacune sau, pur și simplu, o pun undeva jos de tot pe lista de to-dos. În acel capăt de pagină la care nu ajungem niciodată. Sunt și manageri care au făcut din imaginea lor o prioritate. Și, pentru că au crescut astfel, au făcut, mai departe, din aceeași imagine, o resursă extraordinară de creștere. A lor și a businessului din care fac parte.
Liderul și compania: două branduri care cresc împreună
Ca și vorbitul în public, și exprimarea publică, prin cuvinte scrise, nu rostite, este la fel de generatoare de temeri și blocaje pentru o mare parte din oameni. E mult mai ușor, în business, să lași o entitate impersonală (paginile oficiale de brand, spre exemplu) să transmită toate mesajele care trebuie să ajungă la audiențe. Paginile oficiale nu pot fi considerate nici prea rigide, nici prea vulnerabile, nici ridicole, nici prea curajoase. Pentru că suntem obișnuiți cu atâtea forme de comunicare de brand încât toate au ajuns să ni se pară normale. Numai că noi nu suntem branduri, ci oameni și, din acest motiv, ne e teamă că am putea părea tot ceea ce brandurile nu ar putea fi: prea rigizi, prea vulnerabili, ridicoli, prea curajoși sau vocali. Este unul dintre motivele pentru care văd tot mai mulți oameni care făcut un curatoriat ar rețelelor sociale pe care le folosesc și au rămas doar cu acelea care sunt asociate mai degrabă cu zona profesională – în primul rând, LinkedIn, dar și Reddit sau X.
Poate primul avantaj al rețelelor sociale este acela că ne lasă să fim propriii noștri marketing & communications managers. Atunci când le folosim ca să devenim un brand ambassador pentru compania în care lucrăm, putem să ne ambalăm cum vrem ideile, cu două condiții: să respecte direcția strategică generală de comunicare și să păstreze nuanțele tonului nostru personal. Cu cât ne suprapunem mai bine peste stilul nostru, cu atât ne va fi mai ușor să avem constanță în comunicare și vom reuși să fim mai credibili.
Teama de expunere – între blocaj și oportunitate
Din păcate, uneori, ajungem victimele propriului succes și, pe măsură ce prindem mai multă tracțiune în comunicare publică, tocmai pentru că suntem umani și personali, pierdem unitatea de măsură a echilibrului și informalul se transformă în confesional, iar tot cercul narativ se învârte din ce în ce mai puțin pe temele și obiectivele de la care ai plecat și tot mult pe construirea unui jurnal de călătorie prin viață, în care și cele mai personale trăiri și experiențe devin hookuri pentru a prinde 15 secunde ochiul unui cititor care ar putea rezona cu tine. Din acest punct încolo, nu mai este despre comunicarea ce susține businessul, ci despre transformarea oricărui pretext de exprimare într-un eșafodaj care îți aparține complet și care se ajută să reglezi niște mecanisme interne – temeri, angoase, triggere, motivatori sau blocaje.
Dacă în jurul cantității corecte de expunere și reglajului perfect de ton se poate discuta mult și, până la urmă, e și o chestiune de gust – încă e o audiență uriașă pentru cei care își pun sufletul pe toate tăvile media – în ceea ce privește rolul uriaș pe care social media îl are pentru networking, nu prea există controversă. E clar: networkingul, să știi oameni și oamenii să te știe pe tine, să ai contextul imediat și neforțat al interacțiunii cu ei ajută enorm în business. Iar prezența constanță pe aceste rețele este crucială pentru construirea și menținerea networkingului. Vedem astăzi comunități întregi închegate în jurul unor persoane cu vizibilitate și vedem lideri care au depășit nivelul de notorietate al businessurilor pe care le conduc. E bine și pentru ei, e bine și pentru business, dar e important de înțeles că se pot crea șocuri atunci când tot businessul este acaparat de imaginea unei singure persoane. De aceea, ideal este ca și businessul, și liderul să urmeze tendințe asemănătoare de creștere.
E clar că din ce în ce mai mulți lideri înțeleg asta și înțeleg, în general, de ce este nevoie și de expunere publică. Și, după o perioadă de aclimatizare, cei mai mulți ajung să simtă nevoia permanentă de a fi văzuți, ascultați și de a se exprima. În cele mai multe cazuri, începe ca un sacrificiu pe care îl fac pentru business. Iar apoi devine ca o rutină de selfcare, numai și numai pentru ei. Până la urmă, dacă la final de zi, iese cu plus și în business, și pe personal, nici nu mai contează care este combustibilul care pornește motorul și pune mașina în mișcare.
Ți-a plăcut articolul Core business sau core personal? Citește și:
