Confesiuni de lider

Într-o companie cu mii de angajați, e destul de greu să vorbești cu fiecare dintre ei. Cum interacționați cu un angajat CGS pe care nu-l cunoașteți și cu care vă întâlniți în lift?

Îmi place să mă consider un manager pentru companie, dar un lider pentru angajați. În ciuda barierelor impuse de poziția mea, mulți dintre angajați vin la mine să îmi propună idei, nu doar ca să-mi prezinte rapoarte, iar eu încurajez această abordare, care cred că spune multe despre viziunea mea privind echipa. Noi avem o mulțime de evenimente și campanii destinate angajaților, atât în mediul online, cât și în timpul programului sau pentru timpul liber. De aceea, dincolo de salutul din lift, aduc mereu în discuție cel mai recent eveniment sau campanie organizată de echipele de marketing și HR și îl întreb
pe angajat dacă a participat, cum i s-a părut, dacă are sugestii pentru ediția viitoare. Că e vorba de concerte, jocuri, sporturi sau simpaticele costumații de Happy Friday, fiecare angajat din companie se poate raporta cu plăcere la cel puțin una dintre activitățile propuse.

Ce carte credeți că ar trebui să citească fiecare membru din echipa CGS? De ce?
Aș recomanda cartea lui John C. Maxwell intitulată „Talentul nu este suficient”, deoarece această carte te ajută să îți evaluezi talentul și să îl folosești la adevăratul său potențial, dar te învață și că, fără muncă asiduă și perseverență, nu vei reuși să-l fructifici la maximum.

Ne urcăm în mașina timpului și ajungem în 1997. Cum a fost primul dumneavoastră interviu de angajare la Mobifon?
A fost unul dintre primele mele interviuri și pot spune că am avut emoții. Cred că l-am convins pe angajator atât cu entuziasmul și dorința de a arăta de ce sunt în stare, cât și cu pregătirea pe care o aveam. De asemenea, sunt o persoană eficientă, care știe să-și asume obiective și să le atingă.

Rămânem tot în mașina timpului și ajungem la prima echipă pe care ați condus-o. Ce ați făcut bine încă de atunci și unde ați greșit?
M-am simțit încrezător și foarte motivat, însă ceea ce mă preocupa era următoarea întrebare: „Cum fac să transmit viziunea mea către întreaga echipă? Cum fac să-i «contaminez» cu entuziasmul meu?” Ca lider, am fost pus în postura de a lua decizii, de a acorda bonusuri, dar și penalizări, de a evalua munca subalternilor, iar aici pot spune că mi-a ieșit totul bine din prima. În schimb, neavând la acel moment experiența necesară, am comis o eroare prin faptul că m-am atașat prea mult de echipa mea. De multe ori, la locul de muncă, suntem nevoiți să trasăm o linie clară între prietenie și colegialitate. Pe de altă parte, un lucru bun pe care l-am făcut la acel moment și pe care continui să îl fac este faptul că am reușit să-mi motivez echipa prin puterea exemplului personal. Lucrând cot la cot cu ei, fiind mereu la curent cu tot ce se întâmplă și acționând prompt de fiecare dată, am demonstrat că a fi lider nu înseamnă să fii șef, ci să faci parte din echipă.

„Lucrând cot la cot cu echipa, fiind mereu la curent cu tot ce se întâmplă și acționând prompt de fiecare dată, am demonstrat că a fi lider nu înseamnă să fii
șef, ci sa faci parte din echipă.”

Închidem laptopurile, telefoanele, notificările de la mail și ajungem la timpul liber. Ce vă face plăcere să faceți în afara orelor de lucru, ce pasiuni aveți și ce v-ar plăcea să experimentați și n-ați avut ocazia până acum?
Îmi place foarte mult să călătoresc împreună cu familia mea, atât prin țară, cât și în străinătate. Consider călătoriile un mijloc excelent de cunoaștere și educație atât pentru copii, cât și pentru noi, adulții. Îmi place să experimentez mâncăruri și tradiții pe care le oferă alte culturi, îmi place muzica și mi-ar plăcea să merg la un festival de muzică electronică (Untold, Neversea), să încerc să înțeleg cum se simt fanii acestor manifestări. Îmi place să găsesc ocazii de a mă pierde printre tinerii din noile generații – vreau să-i cunosc și să-i înțeleg, pentru a putea găsi un limbaj comun cu ei.

Care e primul lucru pe care îl faceți dimineața și ultimul pe care-l faceți seara?
Trebuie să recunosc că primul lucru pe care îl fac dimineața este să citesc presa și să verific email-ul. Seara, după ce le spun „Noapte bună!” copiilor, fie mă relaxez citind câteva pagini dintr-o carte, fie
răspund email-urilor importante primite din SUA. Diferența de fus orar mă determină să îmi verific
inbox-ul chiar și după orele de program de aici, din România.

Ce făceați ultima oară când ați pierdut noțiunea timpului?
Mă jucam cu cei trei băieți ai mei!

Spuneați la un moment dat că sângele de antreprenor vă va circula prin vene întotdeauna. Dacă mâine v-ați relansa în antreprenoriat, către ce v-ați îndrepta?
Cred că aș activa într-un domeniu care are legătură cu tehnologia, în mod cert. Pentru că evoluțiile sunt fantastice și nu ai timp să te plictisești. Îmi place să fiu în pas cu vremurile, cum se spune.

Dacă ați avea ocazia să îi dați un sfat lui Vladimir Sterescu de la 20 ani, știind ce-l așteaptă, care ar fi?

Singurul sfat pe care i l-aș da ar fi să își acorde puțin mai mult timp lui însuși, pentru a se bucura de reușite.