Confesiuni de lider

Care erau așteptările pe care le aveai când ai decis să te reîntorci în țară? Care a fost gustul României la întoarcere?

Nu pot spune că am pierdut contactul cu țara și cu ce se întâmpla aici cât timp am fost plecată, veneam de cel puțin două ori pe an, țineam legătura cu prietenii. Când am revenit de tot, am găsit o țară cu mulți oameni care doresc lucruri mai bune pentru ei înșiși și pentru cei din jur. Dar am găsit și o țară haotică, care, uneori, te face să eșuezi sau să faci greșeli care ar fi putut fi ușor de evitat. Ca antreprenor, chiar dacă ai cele mai bune intenții, autoritățile nu-ți oferă aproape niciun sprijin.

Cariera ta a avut două puncte de cotitură, unul cu înclinație antreprenorială și celălalt spre Uber. Să începem cu antreprenoriatul. Ce te-a determinat să pornești un business cu iaurt înghețat?

Am studiat antreprenoriatul atât la facultate, cât și la MBA și am început mai multe afaceri mai mici în SUA, învățând cum să fac planuri de afaceri, să strâng capital, etc. Cât despre alegerea mea de a începe un business cu iaurt înghețat în România, aceasta a venit din faptul că mie, personal, îmi place foarte mult produsul, e bun și sănătos. Nu există ceva similar în România, așa că am început să cercetez potențialii furnizori și modalitățile de a importa produsul în vreme ce eram încă în SUA. În cele din urmă, îmi imaginez că mă voi întoarce la antreprenoriat. Și la Uber mă simt de multe ori ca un antreprenor, acest lucru m-a atras foarte mult și a contribuit la decizia mea de a veni la Uber.

Care e cea mai grea decizie pe care a trebuit s-o iei în ultimii ani?

Aș spune că decizia de a veni la Uber. A fost nevoie să las în urmă business-ul construit până atunci și echipa alături de care lucram și în care am pus foarte mult suflet și timp, pentru a intra într-o lume complet diferită, despre care nu știam mai nimic.

De ce ai renunțat la antreprenoriat pentru Uber? Cu ce te-a convins angajatorul?

Cu Uber nu a fost dragoste la prima vedere. Recrutarea mea a durat aproape patru luni. Mă gândesc deseori că eu nu m-aș angaja pe mine azi. La primele interviuri, puneam întrebări nepotrivite, nu îmi făceam temele bine. Procesul de recrutare e foarte dificil și necesita o investiție mare de timp, așa că a fost nevoie la un moment dat să mă decid dacă e ceva ce îmi doresc cu adevărat și pentru care sunt dispusă să investesc atât de mult timp. Apoi, pe măsură ce am început să vorbesc cu oameni de la Uber, am început să mă îndrăgostesc, dacă pot spune așa. Ei m-au convins că Uber e locul unde vreau să fiu.

Care a fost cea mai importantă lecție învățată de când ești la Uber?

Am învățat că deciziile cu bătaie lungă, chiar dacă sunt dureroase pe termen scurt, și planificarea pentru viitor sunt vitale atunci când vrei să construiești o afacere viabilă și scalabilă. Contează prea puțin ceea ce faci astăzi – activitățile de zi cu zi – dacă nu înțelegi și nu continui mereu să îți adaptezi viziunea pentru viitor. Și să lucrezi mereu pentru această viziune, direct sau indirect.

Care a fost cea mai mare provocare cu care te-ai confruntat de-a lungul carierei și unde a fost cel mai greu să treci de anumite bariere?

Experiența de la MBA a fost una dintre cele mai mari provocări din cariera mea. Am muncit zi și noapte, timp de doi ani, pentru a ține pasul și pentru a excela. A fost nevoie să fac trei lucruri acolo: să „supraviețuiesc” cursurilor și programei educaționale stufoase, să caut un internship la o companie de top și să îmi fac cât mai multe contacte de viitor.

După o experiență de mai bine de doi ani ca GM Uber, ce ai transmite tinerilor la început de carieră?

Să muncească din greu, fără să aștepte imediat ceva în schimb. Carierele nu se formează peste noapte. Adesea tinerii fac ceva doar dacă vor primi imediat ceva în schimb. Nu așa crești, nu așa înveți. Asculți, ții capul jos și îți faci munca cât de bine poți. Ești curios, pui întrebări, ești îndrăzneț atunci când e cazul.