Ce trebuie să înțelegem despre Generația Z
Și discuția cu Sabina a fost un exercițiu de imaginație, căci tânăra nu lucrează și nici vreun internship nu face, ci studiază, e în anul I la master. A avut un job de educator înainte să dea la facultate, dar pentru puțin timp. Nu știe cum va fi viitorul ei job, dar nu o sperie asta.
Când era mică voia să se facă învățătoare pentru că avea una care o cucerise prin felul în care se îmbrăca și se purta, iar asta o inspira. Apoi a vrut să se facă designer, apoi psiholog, dar niciodată nu și-a dorit ceva anume pentru o perioadă lungă de timp. A ajuns să facă Liceul Pedagogic, iar la absolvire a primit o diplomă de învățător-educator și a rămas cu visele de design vestimentar. Cum la desen nu se pricepe, s-a orientat spre ceva ce părea inedit la vremea respectivă și care încă o surpinde într-o oarecare măsură: etnologia.
Fată de la țară, cum îi place să se prezinte, din Blejoi, de lângă Ploiești, Sabina e în anul întâi la master la Etnologie, Antropologie Culturală și Folclor în cadrul Universității din București. În paralel, de trei ani are un blog de modă și lifestyle cu care își ocupă timpul liber. E pasionată de modă și hainele second hand și de fotografie și, deși știe că domeniul în care și-a ales să studieze și, mai departe, să profeseze nu e unul care să-i asigure un job cu mulți bani, își dorește să facă ceea ce îi place și la un viitor job.
Sabina suferă, ca și generația mea, de sindromul Peter Pan – refuză să se maturizeze așa cum au făcut-o generațiile anterioare, ca la carte, după niște reguli prestabilite, și speră să ajungă să facă ea regulile jocului. Motiv pentru care la 23 de ani încă nu știe foarte bine ce vrea să facă cu viața ei. Însă asta nu o panichează. Crede că în zilele în care trăim e destul de greu să ai o viziune clară asupra viitorului, așa că încearcă să nu stabilească ea 100% cum o să arate, ci să se adapteze din mers la șansele care o să apară pe parcurs. În universul ei boem, ar vrea să continue cu bloggingul și să facă filme documentare și fotografie de teren.
Sabina Dan, 23 de ani, masterand
Foto: Alex Gâlmeanu
Ce am aflat de la Sabina despre noua generație de viitori angajați:
Își permit să viseze cu ochii deschiși, deși sunt conștienți de realitate
„Jobul ideal pentru mine probabil că ar fi în cercetări antropologice finanțate din care să reiasă atât material scris, cât și film și foto. Iar pe partea de blogging, vreau să am cât mai multe colaborări interesante și poate, la un moment dat, și un mix între ele. Și am căzut din pat, da, știi cum e vorba aia.”
Nu tolerează abuzurile de putere
„Nu aș suporta de la un viitor angajator să facă abuz de putere și să-și arate superioritatea prin toți porii și nici să uite că suntem amândoi oameni. Cred că asta contează foarte mult.”
Rezistă la stres, dar nu degeaba
„Cu siguranță aș putea să trec peste situații de criză în care s-ar pune presiune din diverse motive, s-ar accelera ritmul și oamenii ar fi tensionați. Astea sunt lucruri ce se pot întâmpla. Și aș trece și peste momente în care programul s-ar modifica și ar fi nevoie de ore suplimentare, dar să fie PLĂTITE! Sunt genul de om care, dacă își intră în mână și îi și place ce face, ajunge să își depășească limitele.”
Partea financiară e foarte importantă
„Cred că angajatorii ar trebui să înțeleagă că un om nu poate munci 12 ore pe 800 de lei. Știu că e ceva obișnuit pe la noi, însă asta cred că e cea mai mare problemă. Salariile. Unde se descurcă bine angajatorii? Nu știu. La promisiuni.”
Au nevoie de recunoaștere
„Dacă sunt la un interviu pe care vreau să îl iau, înseamnă că e ceva ce îmi place foarte tare și atunci entuziasmul meu s-ar vedea fără probleme. Nu știu să ascund chestiile astea și, în general, sinceritatea convinge pentru că e rară. Presupunând că angajatorul deja mi-a văzut
CV-ul și știe câteva lucruri, aș adăuga doar că pun suflet, învăț repede și aprecierea mă motivează la maximum.”
Citește mai multe despre Generația Z:
