Office View: Cum arată biroul unui arhitect?
Pe Alina o știm din emisiunea „Visuri la cheie”, unde alături de o întreagă echipă dă contur visurilor celor din jur. Înainte de o filmare pentru emisiune am prins-o și noi când am vizitat-o în biroul său de la mansarda unei case de pe Intrarea Temișana din Capitală, spațiu desprins parcă din revistele de amenajări interioare, așa cum îi stă bine biroului unui arhitect, de altfel.
Alina Vîlcu, arhitect la Piano Terra, foto: Alex Gâlmeanu
Jobul Alinei e unul în care munca în echipă joacă un rol extrem de important, într-o zi petrecând doar câteva ore singură cu un ecran în față, la birou. Chiar și așa, recunoaște că nu reușește să stea mai mult de 30 de minute într-un singur loc. Diversitatea felurilor în care poate lucra atunci când e la job (la birou, pe canapea, la masa de întâlniri, în picioare sau stând pe minge) o ajută să fie mai productivă.
„Cel mai curajos lucru pe care l-am făcut ca arhitect e proiectul «Visuri la cheie». Atât din punct de vedere emoțional, cât și profesional. M-am aruncat în el fără a ști ce urmează, iar ceea ce m-a salvat a fost entuziasmul meu și dorința arzătoare de a experimenta noul”, îmi spune.
Cel mai curajos proiect a fost și cel de care i-a fost cel mai frică, fiindcă provocarea a fost tocmai de a-și depăși teama că nu-i va putea face față. Al doilea cel mai mare act de curaj pe plan profesional a fost însăși reconversia sa – începutul carieriei sale de arhiect antreprenor a venit după șase ani de publicitate și alți 6 ani de facultate făcută în timpul rămas după alte joburi part time. A decis atunci să o ia de la zero într-o meserie în care cei de vârsta sa aveau deja un portofoliu solid la activ. Și i-a ieșit foarte bine.
Ce importanță are spațiul de lucru pentru un arhitect?
A avut câteva proiecte care au copleșit-o la început prin complexitatea lor sau prin presiunea foarte mare asociată acestora și a crezut că nu le va duce la capăt. „Am trăit de multe ori cu o frică perversă ascunsă în mine cum că nu voi reuși în felul acela perfect în care îmi propun de fiecare dată. De fiecare dată însă lucrurile s-au aranjat. Și asta s-a întâmplat în momentul în care fie am făcut un salt de încredere și am pasat controlul echipei sau lui Dumnezeu, fie am renunțat la ideea rigidă cu care plecasem la drum.”
Spațiul de lucru îi afectează tot mai puțin modul în care își face meseria în ultima vreme, îmi spune, în mare parte pentru că stă foarte puțin într-un loc, dar și pentru că a dezvoltat abilitatea de a se retrage în interiorul său atunci când are ceva de creat sau de scris. Totuși, dacă nu are ordine, puține obiecte în jur și lumină, nu poate lucra productiv.
Ți-a plăcut articolul? Citește și despre:
