Merită să clonezi angajatul ideal?
Ai găsit angajatul ideal, care face o treabă fantastică, iar legile matematicii îți spun că 1+1=2, așa că este logic că vrei ca următorii angajați să fie precum Perfectul, ca să-ți dublezi productivitatea. Dar dacă ți-am spune că un angajat diferit, dar complementar, îți poate aduce rezultate și mai bune? Iată de ce e mai bine să recrutezi un om diferit decât o clonă perfectă.
Când găsești angajatul ideal
În primii ani ai carierei mele, sufeream groaznic de sindromul impostorului, așa cum sigur pățesc o mulțime de persoane care abia au pornit pe traseul lor profesional. Nu eram sigură pe ceea ce fac sau pe ceea ce spun, dar cumva asta m-a ajutat să dezvolt niște calități utile, în ciuda aspectului negativ pe care îl are în general sindromul. Starea asta constantă de nesiguranță m-a învățat să cercetez mult un subiect, ca să pot scrie cu încredere despre el, să nu promit deadline-uri nerealiste, pe care nu știu de fapt dacă le pot livra, și să privesc fiecare experiență, câștig sau eșec ca pe o lecție importantă.
Nu știu exact când s-a întâmplat, cert e că undeva pe drum m-am transformat într-un specialist care are încredere în propriile puteri și cunoștințe, atât de multă încredere încât se pare că am pierdut și orice urmă de modestie. Mă văd destul de des precum angajatul ideal. Nu fur nici timp, nici idei, cred foarte mult în munca în echipă, accept feedback fără ranchiună și aș mai putea să înșir suficiente lucruri aici cât să-mi ridic statuie.
E clar atunci de ce tind, ca multe alte persoane, să caut oameni ca mine printre actualii și viitorii colegi. Mă uit, în mod special, după trăsăturile care mă definesc pe mine ca profesionist și, instinctiv, sunt dezamăgită când acestea lipsesc într-un coechipier, ignorând inconștient celelalte calități ale sale.
Când descoperi că nu există un singur ideal
Acum câțiva ani, spre exemplu, aveam o colegă care scria texte cu un fler impresionant, dar evita să cerceteze în detaliu subiectele despre care scria. La polul opus, eu nu aveam cine știe ce fler, dar îmi duceam documentarea și până în pânzele albe pentru a scrie cu încredere un material. Evident că eram de părere că abordarea mea era cea corectă și am ajuns să cred că a mea colegă se baza mult prea mult pe talent, transformând, în mintea mea, calitatea ei în „lenea de a munci”. Mai târziu însă am descoperit că varianta cea mai bună în scris e o combinație între talentele amândurora, între fler și documentare. Mi-am dat seama de asta abia când am lucrat împreună pe un material. Ea a scris textul original, eu i-am rafinat forma și formulările, iar la final am rămas cu un material mai fain decât am fi putut scrie separat și din care am învățat amândouă câte ceva.
Puterea se regăsește în diferențe, nu în similarități
– Stephen Covey
Încerc să-mi amintesc de acest lucru de fiecare dată când caut clone printre colegii mei și să nu mă feresc de două realități evidente:
1. Chiar și angajatul ideal are defectele sale
Ne căutăm pe noi înșine în alții și tindem să amplificăm calitățile pe care le observăm, ignorând poate defectele existente sau celelalte trăsături pozitive. E o tendință naturală, care ne ajută să găsim lucruri în comun și să legăm relații mai ușor, dar care ne poate împinge în recrutare să angajăm doar clone. Și nu neapărat doar clone ale noastre.
Se poate întâmpla, spre exemplu, să ai un coechipier fantastic, angajatul ideal, care a produs rezultate excepționale datorită unui set clar de abilități hard și soft pe care le are. E normal atunci să cauți candidați similari cu acest coleg, dacă vrei să ocupi un post identic cu al lui. Dacă, în schimb, privim mai departe de performanța potențială pe care o poate livra un coechipier similar, putem observa și oportunitățile lipsă.
Eu, spre exemplu, în ciuda „numeroaselor” mele calități, am și câteva defecte. Adopt cu o lentoare incredibilă tehnologiile noi, tind să mă feresc de experiențele neobișnuite care mă scot din zona de confort, sunt introvertită și nu caut în mod activ să fac networking. Sunt niște lipsuri pe care le conștientizez și cu care mă confrunt zilnic pentru a evolua profesional. Pot să-mi fac treaba bine și fără ele, dar cu ele ar fi și mai bine.
Existența defectelor e valabilă, cu siguranță, pentru orice angajat aparent perfect. Ce trebuie tu să faci, ca recrutor sau manager? Să observi ce calități îi lipsesc angajatului pe care vrei să-l „clonezi” și să cauți calitățile lipsă în următorii candidați. Asta nu înseamnă că acum trebuie să găsești talente diametral opuse. Potrivirea culturală a oamenilor e în continuare foarte importantă în orice organizație. Înseamnă însă că ai mai mare libertate să găsești și oameni puțin diferiți, care să aducă o gură de aer proaspăt în echipă.
2. Completarea e mai valoroasă decât oglindirea
Pe lângă faptul că atragem în mod instinctiv oameni similari cu noi, tindem să-i și evităm pe aceia care sunt diferiți, transformând instinctiv acele diferențe în potențiale neînțelegeri. Și acest lucru e perfect natural, dar, așa cum am văzut până acum, nicio trăsătură nu e cu adevărat albă sau neagră. E foarte mult gri la mijloc, iar uneori diferențele unor colegi pot evidenția calitățile celorlalți.
Am lucrat, spre exemplu, cu multe tipologii de colegi de-a lungul timpului și cu jumătate dintre ei reușeam adesea să mă bat cap în cap. Mă supăr când indecișii își schimbă părerea peste noapte, mă panichez că rămân în urmă când cei pasionați de inovație descoperă ceva nou în fiecare zi și îmi dau ochii peste cap în fața celor care spun „nu se poate” când soluțiile nu sunt imediat vizibile. Dar toți acești oameni care mă enervează mă și motivează. Mă ajută să-mi văd lipsurile și îmi completează calitățile, obligându-mă să-mi argumentez mai bine ideile și să nu spun niciodată „lasă că merge și așa”.
Ce e important de reținut din asta? Faptul că și diferențele au rolul lor la job și că talentele de astăzi au nevoie de provocări și idei riscante, la care de multe ori nu pot ajunge dacă nu sunt agitați măcar puțin.
Acestea fiind zise, nu te arunca nici spre a recruta oameni complet diferiți, dacă echipa ta e foarte coezivă. Diferențele pot amplifica și defectele, nu doar calitățile, iar dinamica întregii echipe poate suferi. Începe, în schimb, cu o trăsătură care simți că lipsește și care crezi că ar putea mări gradul de productivitate, și urmărește nivelul de adaptare al colegilor. Ține legătura cu ei, vezi ce părere au despre noul om și ajută-i să conștientizeze și lipsurile lor, nu doar calitățile. E o treabă lentă, de durată, care însă poate avea rezultate fantastice.
Ți-a plăcut articolul? Citește:
