Angajații de mâine
Andra e elevă în ultimul an la Liceul de Arte din Galați. Cu bacalaureatul și admiterea la facultate în față (secția Graphic Design la UNARTE), viața ei e plină acum de necunoscute și temeri. Fire analitică, Andra e acum în momentul în care își pune o grămadă de întrebări referitoare la viitor: o să fie bine?, cum o să fie când o să am un job full time?, dacă peste trei ani descopăr că nu-mi place ceea ce fac, o să am curajul s-o iau de la capăt?
Când era mică, voia să se facă zână și, pentru o lungă perioadă de timp, a și crezut că e posibil. Apoi a visat să ajungă astronaut și, în cele din urmă, arheolog – la fel ca alți trei dintre cei cinci tineri cu care am stat de vorbă. La 7-8 ani, a primit un set de tempera și și-a dat seama că, de fapt, vrea să fie Picasso, așa că a început să picteze și să deseneze și s-a ținut de asta. Prin desen crede că a găsit o cale de mijloc: cum aripi de zână nu poate avea, măcar le poate desena.
După anul de grație ce urmează vrea să scoată proiectele foto/video pe care le are în cap din zona de concept și să le ducă la bun sfârșit. Și să deseneze, căci asta îi place cel mai mult. Se vede în statutul de angajat și crede că i-ar plăcea și i s-ar potrivi foarte bine, însă recunoaște că visează ca la un moment dat să ajungă să aibă propriii angajați.
Andra Semciuc, 19 ani, elevă în clasa a XII-a
Foto: Alex Gâlmeanu
Ce am aflat de la Andra despre noua generație de viitori angajați:
Au nevoie de independență
„Cu cât ajung să nu depind de un obicei ori de o persoană, cu atât sunt mai puternică pe plan profesional, lucru care îmi influențează și viața personală în bine. Succesul înseamnă să faci ce îți place, să o faci cu drag și, dacă uneori nu îți iese așa cum ți-ai imaginat, să continui să o faci. Să existe mereu dorința de și mai bine, dar și bucuria de conștientizare a prezentului. Succes înseamnă să primești un accept din partea celor din jur, să știi că faci bine ce faci.”
Nu le e frică s-o ia de la capăt
„Sunt o persoană care pune suflet, care cu sufletul lucrează de cele mai multe ori, și acest lucru am impresia că se leagă frumos cu domeniul în care îmi doresc să activez: graphic design. Sunt ambițioasă de fel și, deși par cu capul în nori, nu-s nici măcar acolo, sunt prezentă, dar într-un mod poate prea efervescent. Sunt plină de idei sau, cum spune profesoara mea de artă monumentală, «am o inspirație divină». Îmi doresc să iasă bine într-un final, iar dacă rezultatul nu mă satisface o iau de la capăt.”
Vor să li se respecte spațiul personal
„Mă enervează cumplit când oamenii nu-mi respectă spațiul (mai ales dacă acei oameni, care sunt la un nivel mai înalt, se folosesc de acest lucru și abuzează de el), pentru că mă simt sfidată.La un job trebuie să existe respect și voie bună, eu asta cred, n-aș putea lucra cu un om care nu mă poate respecta (din orice punct de vedere, în primul rând cel uman). Am nevoie de libertate, nu îmi place să mă simt constrânsă. Dacă mă simt liberă, pot să creez mai ușor.”
Au nevoie de susținere de la generațiile mai mari
„Am colegi care renunță la un viitor în acest domeniu pentru că își fac griji și pentru că nu-și permit să riște. Este destul de trist că totul se rezumă la un trai cel puțin decent și atât. Suntem mai mult decât atât și cred că sprijinul lipsește. Și lipsește de peste tot, uneori începând cu familia și terminându-se cu mentori, instituții, oameni importanți care doar se fac că fac ceva.”
Vor nu doar să li se ceară, ci și să primească
„Atâta timp cât eu îmi duc treaba la bun sfârșit, vreau același lucru de la un viitor angajator, deși sunt genul de om care aș înțelege dacă ar exista un motiv întemeiat sau dacă aș conștientiza că poate omul a ajuns în situația respectivă și din cauza mea. Nu îmi place neseriozitatea, vreau să văd că îți place ce faci, că te implici ca angajator în ceea ce se întâmplă în companie, ignoranța nu mă interesează și nu aș vrea să existe la oamenii cu care lucrez.”
Mai multe despre Generația Z:
Generația „Vreau să fiu propriul șef” intră în câmpul muncii
Nu pot sa imi dau seama cum o persoana de 19 ani poate sa aiba o parere atat de clara despre viata profesioanala ori succes. Inainte de a nutri dorinte sa administrezi propriul business, trebuie sa stii ce inseamna perseverenta, ce inseamna sa depui un efort pentru a obtine niste rezultate. In conditiile in care piata actuala nu ofera aproape nicio posibilitate adolescentilor sa activeze profesional, mi-e foarte greu sa inteleg pe ce baza cineva isi poate forma o parere.