VIAȚA DUPĂ MUNCĂ: Timpul liber la români

Un loc de muncă foarte bun arată azi ca un parc de distracții: ai parte de flexibilitate, de diversitate, de șefi empatici, de salariu mulțumitor, de colegi ca mierea, de pauză de masă, de design interior care te face să te gândești la vacanțe îndepărtate, de asigurare de sănătate pentru întreaga familie și de o mulțime de alte beneficii în afara programului de lucru. Iar 7card e business-ul care a înțeles că un angajat productiv este un angajat fericit și, când a apărut pe piața din România, în 2011, exact asta și-a propus: să îmbunătățească felul în care românii își petrec timpul liber prin activități amuzante și pline de energie, care să-i țină în formă, entuziaști și relaxați. Am vorbit cu Dan Moraru, Associate Marketing Director, despre cum arată timpul liber la români și cum reușește 7card să-l facă să conteze din nou.

Pentru mulți români, zilele săptămânii arată cam la fel: casă–serviciu, serviciu–casă. Însă, când a apărut pe piața din România, 7card și-a propus să schimbe rutina asta și să-i ajute pe angajații români să fie mai activi, deci, implicit, mai curioși, mai energici, mai sănătoși. După șase ani de activitate, cifrele arată foarte bine: 983 de companii din 37 de orașe din România au bătut palma cu 7card, oferind astfel angajaților beneficii super diverse de petrecere a timpului liber. De la aerobic, fitness și pilates și până la escaladă, padel sau pound, oricine are 7card are, de fapt, mai mult decât o grămadă de opțiuni de mișcare la picioare: are parte de lumi colorate, până atunci necunoscute, în care poate descoperi pasiuni neștiute și poate cunoaște oameni noi. Este, într-un fel, o reîntoarcere în lumea copilăriei când totul, de la mișcare la prietenii, se întâmpla cât ai bate din palme.

„Românii nu fac prea multă mișcare, nu suntem suedezi sau finlandezi, însă ne-ar prinde bine dacă am schimba treaba asta. Avem noi o poveste în care se regăsesc foarte mulți și pe care ne place s-o spunem de câte ori avem ocazia. Îți aduci aminte că-n copilărie ieșeai din casă dimineața și, până seara, când te întorceai, făceai de toate: alergai, săreai coarda, te urcai în copaci, jucai fotbal și orice altceva îți mai trecea prin cap? Și făceai toate astea cât era ziua de lungă, și era amuzant, și aveai prieteni, și, când ajungeai seara acasă, erai super obosit, dar și foarte fericit? Acum imaginează-ți aceeași scenă, doar că de data asta, înainte să ieși din casă, părinții ți-ar fi zis că trebuie să alergi 7 kilometri, să faci 470 de sărituri, 250 de genuflexiuni, 170 de flotări și să ridici nu știu câte kilograme de greutăți. Pun pariu că
niciunul dintre noi, copil fiind, n-ar fi făcut toate astea. Că totul ar fi sunat ca o muncă, nu? Ei bine, cam așa stă treaba și azi, când cineva ne spune că la sala de sport se muncește. Cine mai vrea să muncească după o zi întreagă de muncă la birou?”, explică Dan Moraru.

Poate că ne surâde să facem mișcare în timpul liber și să râdem cu gura până la urechi alături de prieteni vechi sau noi, dar niciunul dintre noi n-are chef să se gândească la treaba asta ca la un alt obiectiv pe
care trebuie să-l îndeplinească. Este, până la urmă, vorba despre cum împachetezi povestea asta, nu neapărat despre activitățile pe care le implică. Este mișto când cineva te cheamă la distracție, dar parcă perspectiva de a da tot ce ai mai bun și de a-ți depăși limitele nu mai sună atât de atrăgător. Ești deja obosit după o zi de muncă și cu siguranță nu mai vrei să fii luat la bani mărunți despre cât de dedicat ești și despre capacitatea ta de a merge până-n pânzele albe cu efortul și-n orele de după birou.

„Asta este cheia poveștii de fapt: că joaca nu e doar pentru perioada în care purtam pantalonași scurți și săndăluțe. Să fii mare nu înseamnă să fii doar serios. Fiindcă, dacă lucrurile ar sta chiar așa, nu ne-am mai juca nici jocuri pe calculator și nici nu ne-am mai face selfie-uri cu pisica sau cățelul. De ce n-am privi deci și mișcarea ca pe o joacă? Putem să ne jucăm până la finalul zilelor noastre”, este de părere Dan Moraru.