Cultura jocului: cum o implementezi la locul de munca
Dacă-n urmă cu mulți ani, cuvântul joacă lipsea din universul business, iar cei care ar fi căzut pradă ispitei ludice ar fi fost considerați imaturi și neprofesionali, astăzi, aceleași persoane care aduc la birou joaca ar putea fi etichetate drept distractive și creative. Ce s-a întâmplat cu zidul care separa lumea adulților de cea a copiilor? Și ce impact are introducerea acestui element la locul de munca? Descoperă în rândurile de mai jos!
Ideea de joacă integrată la locul de munca exista de ceva timp, dar era asimilată unor cuvinte mai corporatiste: creativitate, inovație, gândire „outside the box” sau brainstorming.
De ce nu îi zicem pur și simplu „joacă”? Pentru că vrem ca angajații să nu perceapă acest cuvânt ca și cum ar fi ceva neserios, ca pe un lucru care îi îndepărtează de obiectivul lor impus sau autoimpus de a munci.
Cred că oamenii din organizații se iau, în general, prea în serios, consideră că orice pauză de „joacă” la locul de munca în călătoria spre îndeplinirea KPI-ilor ar însemna doar pierdere de timp. Dar toți știm că în orice călătorie lungă ai nevoie și de momente de relaxare, de deconectare, astfel încât drumul să fie mai plăcut și de multe ori mai productiv.
Joaca la locul de muncă generează creativitate
Dacă ne dorim să generăm idei noi în companie, crearea unor timpi de „joacă” pentru membrii unei echipe sau pentru întreaga organizație pot stimula creativitatea. Dacă presiunea rămâne constantă pentru îndeplinirea sarcinilor, dar ne dorim și idei noi și, de ce nu, vrem și o echipă motivată și engaged, atunci este clar că suntem pe drumul greșit.
De multe ori, merg la evenimente unde există activări pe zona de joacă, de exemplu, când ți se dă un instrument muzical și toată sala cântă sau când e un moment în care toată lumea desenează ceva. Atunci, brusc, în privirea corporatistului se vede o scânteie de fericire, acea strălucire pe care, de obicei, mulți o pierd când termină liceul sau facultatea și își aleg primul job.
Orice inițiativă care dă ocazia întoarcerii către creativitatea cu care toți ne naștem, dar pe care o reprimăm din cauza maturizării și încadrării în tiparul omului serios care se duce la muncă, nu la „joacă”, poate crea o organizație mult mai dinamică și cu siguranță mult mai implicată.
În mod sigur, o companie unde această joacă există în cultura organizațională este mult mai originală, deoarece dacă ni se permite să fim așa cum suntem în mod natural și înlăturăm masca „serioasă”, toți vom veni zilnic la muncă fără măști, fără să ne chinuim să părem ceea ce nu suntem.
Un alt element al culturii bazate pe joacă este realizarea de experimente, o abordare care dacă nu e corect implementată poate naște frustrări, pentru că din 10 experimente poate doar unul sau chiar niciunul nu o să fie de succes. Aici e o problemă de mentalitate. Citeam că la Google și, în general, la companiile din Silicon Valley există mii de experimente eșuate care sunt privite din perspectiva învățării și a ideii că și dacă numai unul dintre ele reușește poate fi pentru ei un nou YouTube, deci merită investiția în aceste experimente.
Principala obiecție pe care o aud când abordez această temă este: „Și dacă lumea o să ia totul în joacă?”. Am descoperit într-o carte a lui Lucy Adams, ex-HR Director la BBC, conceptul de EACH: Employees as Adults, Customers & Humans. Și o să insist doar pe sintagma de „Employees as Adults”, respectiv de multe ori nu ne tratăm angajații ca pe niște adulți: ne e frică de munca remote, îi întrebăm ce activități au astăzi, insistăm mai mult pe probleme decât pe soluții etc.
Acest principiu se aplică și pentru integrarea conceptului de joacă la locul de munca. Ne e frică că vor uita să muncească, că se vor distra prea tare, dar realitatea e diferită. Angajații tratați ca adulți sunt mult mai implicați și productivi. Succesul pe piața de astăzi depinde de un nivel ridicat de performanță a echipei. Iar pentru ca acest nivel să fie atins e nevoie de angajament din partea fiecărui membru al echipei, nu doar de conformarea la niște reguli prestabilite.
Ți-a plăcut acest articol? Citește și:
