Nenea Șefu’ lui Matei, îl lăsați pe Matei la joacă?
„Desigur, Matei poate să iasă la joacă după ce termină raportul de vânzări și prezentarea pentru întâlnirea de mâine cu clientul și, bineînțeles, dacă și numai dacă reușește să ducă la bun sfârșit toate task-urile de azi fără să depășească deadline-urile. Și, în tot cazul, ideal ar fi să iasă la joacă după 6 p.m., atunci îi priește cel mai bine.”
Ne-am obișnuit să alergăm după cifre și rezultate, să urmărim și să vânăm indicatori de performanță, să luptăm pentru profit și bonusuri, să ne luăm atât de tare în serios în mediul profesional, încât am exclus cu totul din vocabularul nostru full time cuvinte ca „joc” și „joacă”.
Când am început să neglijăm sau, și mai rău, să ignorăm complet, aspectul ludic al vieții noastre profesionale? Pentru că, fie că ne place sau nu, ludicul nu poate să dispară din viețile noastre, nici măcar din cele profesionale. Atâta timp cât suntem oameni, și nu roboți, avem cu toții nevoie să ne mai și jucăm. Da, inclusiv la job. Desigur, între niște limite, cu niște reguli, la fel ca în orice joc, de altfel.
Și adevărul e că, atunci când proiectele se întâmplă, repede și multe, iar deadline-urile îți fac capul calendar, și la propriu, și la figurat, joaca la job devine nice to have. Ar fi însă bine să nu uităm că ea ar trebui să intre în grila de must carry, dacă ne dorim un mediu de lucru unde angajații să se simtă valoroși, în largul lor, să se simtă bine pe bune, să se simtă oameni, nu doar resurse sau cifre în Excel-uri.
Cum tratăm deadline-urile prin joacă?
E convingerea mea fermă că avem cu toții nevoie de joacă la birou, că avem nevoie de timpi în care să ne lăsăm creierul să zburde pe cele mai nebune câmpii. Și nu cred că doar meseriile în teorie creative au nevoie de acest spațiu de joacă profesional pentru adulți. Cred cu tărie că avem nevoie să ne jucăm indiferent ce facem în timpul celor opt ore pe care le petrecem zilnic la birou, fie că facem recrutare, scriem texte, coordonăm oameni sau facem piulițe pe linia de producție.
Cum introducem însă joaca în calendarul nostru zilnic și, mai ales, cum o facem în mod natural? Cum reușim să trasăm și să păstrăm limitele astfel încât impactul jocului asupra performanței să fie unul exclusiv pozitiv? E suficient să facem game nights, să aducem mese de ping pong și playstation-uri sau să adăugăm hamace și leagăne în spațiile de lucru? Plus, eterna dilemă: dacă facem spațiul de lucru atât de plăcut și de fun, o să mai aibă cineva chef să muncească? Și, mai ales, de unde începem cu introducerea jocului în mediul profesional?
Încercăm să răspundem la toate aceste întrebări și la alte câteva în această ediție și să vedem dacă mai știm cu adevărat să ne jucăm.
Pe final, te las cu ceva la care să te gândești. Joaca generează seriozitate. Adevărat sau fals?
Ce zici? Ție cum îți sună?
Ți-a plăcut articolul? Citește și:
Ce-și doresc angajații de la 2020?
