De la angajat la antreprenor în HR: Ce lecții să însușești
Planul Simonei era să se facă medic pentru a ajuta oamenii, dar întâmplarea a făcut să nu intre la medicină. Astfel, dintr-un nenoroc transformat în noroc, a ajuns să se facă psihoterapeut, lucru care, deși nu știa, avea s-o ajute enorm mai departe, când a ajuns să lucreze în HR. După ce a încercat mai multe domenii, la 24 de ani a avut curajul să se aventureze în antreprenoriat în HR.
Simona Nicolaescu, Owner la Dynamic HR
De la angajat la antreprenoriat: cum a avut curajul să se decidă?
De 15 ani ai ales să te orientezi către antreprenoriat. Care au fost cele mai mari provocări atunci? Dar cele mai mari frici? Cum ai trecut peste ele?
Nu aveam atunci experiență să vând B2B, nu aveam net-work, așadar a fost o combinație nefericită. Salvarea mea a fost faptul că mi-am făcut treaba foarte bine și eram recomandată mai departe. Primul meu angajat a fost o prietenă și colegă de facultate; nu aveam experiență, aveam doar foarte multă pasiune și perfecționism. Frici nu prea aveam la început, mai ales că abia la un an după ce am deschis firma am renunțat la statutul de angajat. Am preferat să am două joburi în paralel și să am propriii angajați. Cea mai mare provocare a fost în 2009, când deja lucram doar cu companii multinaționale americane, pe proiecte de team building. Atunci când a venit criza, s-au închis brusc toate proiectele. Timp de aproape un an, am ajuns să trăiesc cu 400 lei în buzunar, lunar, după ce plăteam toate salariile și cheltuielile. Tocmai terminasem un EMBA pe care plătisem 18.000 de euro și care, sincer, nu m-a ajutat să trec peste acea perioadă. Din fericire, în 2008 începusem formarea mea de coach și aveam deja un mindset foarte matur. Satisfacția de a vedea proiectele împlinite a venit însă la pachet cu un volum fantastic de muncă, cel puțin 12 ore/zi. Perioada aceea sumbră, de burnout, cu stări de plâns și depresie, a adus, pe de altă parte, foarte multe idei noi pentru propriul business și pentru angajații din România, astfel încât azi Dynamic HR oferă programe de wellbeing și programe cu impact real în viețile oamenilor. Iar unul dintre rolurile pentru care sunt foarte recunoscătoare este acela de mamă, care m-a inspirat ca, din anul 2011, să devin un susținător activ al conceptului de work-life balance în România.
Care sunt cele mai importante lecții pe care le-ai învățat de când te-ai aventurat în antreprenoriat?
Sunt câteva și destul de importante. Ceea ce vinzi să fie ceva ce și tu ai cumpăra. Networking-ul este cel mai important atunci când vinzi servicii. Vânzarea se face mult mai ușor pe un fond de relații calde, de aceea networking-ul este crucial. Dacă ești perfecționist și specializat în multe taskuri, nu cere asta și oamenilor tăi. Adu-ți aminte că doar tu ești antreprenor. Nu te implica în prea multe proiecte deodată. Nu proteja oamenii pe perioade lungi când nu produc atât cât li se cere, chiar dacă sunt prieteni; în business-uri mici contează enorm rezultatul fiecărui om. Ai grijă de tine. Multă vreme am cărat laptopul în vacanțe, am muncit 12 ore zilnic și am ajuns la burnout. Așa am învățat pe propria piele cât de jos poți să ajungi psihic când te neglijezi. Ai grijă de sănătatea mintală. O minte puternică poate muta orice munte. Deși la bază sunt psihoterapeut, specializată în hipnoterapie, târziu am descoperit cât de important este să îmi antrenez mintea și puterea intenției în ceea ce îmi propun să realizez.
Cum determini oamenii din jur să adopte un mindset curajos și să își depășescă fricile?
În sesiunile individuale cu managerii din România, am realizat că atunci când omul este pregătit să facă pași importanți în propriul business sau în propria viață, o va face. Uneori au nevoie de oameni ca mine, care să le fie acolo și să le reflecte mai bine ceea ce își doresc, să își cristalizeze mai bine lucrurile, să își audă mai bine vocile interioare. Pot spune ce am făcut cu mine pentru a avea un mindset curajos: am căutat experiențe puternice, care necesitau mult curaj, ca apoi aceste resurse să le duc și în business, de la saltul cu parașuta, până la escaladatul munților la 6.000 de metri altitudine. La fel îi încurajez și pe oameni în sesiunile individuale să facă lucruri neobișnuite, care îi ispitesc să iasă din cotidianul banal. Așa exersezi mușchiul curajului.
Care e cel mai curajos lucru pe care l-ai făcut în carieră?
Propria afacere, la 24 ani, fără un leu în buzunar, fără prea multă experiență de viață, de business – lucrasem 6 ani în diferite joburi, multe part time. Ceea ce poate să li se pară curaj unora, din exterior, mie mi se pare normalitate în business. Cineva care se orientează către antreprenoriat prin definiție e un om cu curaj. Am încercat idei noi, aplicate pentru prima dată în România, care nu au adus multă vreme bani, dar mi-au dat satisfacția să știu că au crescut încetul cu încetul și au devenit un fenomen, cum sunt programele de wellbeing la ora actuală în România. Simt că trăiesc zi de zi, de pe la 35 de ani, acel legacy despre care se vorbește mult în cărți.
Ce ar putea face diferit HR-ul din România pentru a avea un impact mai mare în business?
Să facă ce am făcut și eu ca manager de resurse umane: să urmărească ca programele de training, de dezvoltare personală, acțiunile de recrutare să producă rezultate de business, măsurate în KPI. Să iasă din trainingurile specifice HR-ului și să urmeze un miniMBA, pentru o viziune mai amplă despre ce înseamnă un business, pentru a avea același limbaj cu managerii. Atunci când cheltuiesc bugetul de HR este nevoie să le fie foarte clar cum acei bani aduc alți bani. Apoi să explice asta și celorlalți manageri, ca să devină credibili, să fie priviți ca parteneri reali de business.
Care e cel mai curajos lucru pe care poate să-l facă un manager pentru echipa sa?
Să recunoască unde greșește, să arate clar că rezultatele sale vin de la echipă, cât de indispensabilă este echipa. Am văzut de multe ori că managerii se tem să își scoată oamenii din zona de confort, ca să nu își strice imaginea; aici cred că mulți avem de lucrat. Scoaterea din zona de confort combinată cu multă apreciere în general față de oameni, poate să ducă la foarte multe reușite individuale și de echipă. Poate crește sentimentul de încredere personală.
Ce rol are frica în business? Dar curajul?
De ce îți este frică, nu scapi. În același timp, frica, dacă nu devii una cu ea, te face uneori să fugi de capcane, te protejează, te poate ajuta uneori să fii creativ. Curajul și frica, în egală măsură, sunt fețele aceleiași monede. Adu-ți aminte că ai ambele fețe!
Ți-a plăcut articolul? Citește și:
