Noua generație de candidați
La momentul la care l-am cunoscut, Ciprian era deja de o lună într-un internship pe art direction la Leo Burnett. Adică primul lui internship și primul contact cu o formă organizată a muncii, căci primii bani i-a făcut în liceu, din freelancing, și continuă să aibă proiecte pe cont propriu care să-i aducă și bani, nu doar satisfacție.
Activează în mediul artelor vizuale din generală, urmând atât un liceu, cât și o facultate de profil, UNARTE, pe care a absolvit-o anul trecut. În anul II de facultate a avut ocazia să studieze un semestru cu o bursă Erasmus în Polonia, unde a luat contact cu o altă manieră de a privi lucrurile, care nu are nimic de-a face cu comoditatea de la noi, îmi zice. I-ar plăcea să plece iar în afară pentru un master anul ăsta.
La Leo a ajuns din dorința de a intra în contact și cu zona de publicitate, de a vedea cerințele unui angajator serios de la el. Nu vrea să rămână în domeniu, îmi zice, a vrut doar să vadă cum e și cum se descurcă, deși recunoaște că nu știe ce ar face dacă la finalul internshipului i s-ar propune să rămână în agenție pe un job full time. Internshipul a fost ceva autoimpus, a vrut să-și testeze limitele, să vadă dacă rezistă, ce știe și ce nu știe. Spune despre el că nu îi e teamă de provocări și nici să descopere că nu știe un lucru, asta nu îl dă înapoi, ci îi creează o imagine mai clară despre el.
Ciprian Grigorescu, 22 de ani, intern
Foto: Alex Gâlmeanu
Ce am aflat de la Cipirian despre noua generație de angajați:
Au o imagine clară asupra realității
„Am ales un internship căci sunt în punctul în care am două opțiuni. Știi ce vrei și ce poți, dar nu ai experiența dintr-un mediu real și nu unul simulat de instituția de învățământ sau de tine. În punctul ăsta, ori te duci la un angajator care nu are pretenții la experiență, ori la unul high end, unde se cere să știi ce faci. Aici intervine internshipul, te duci să înveți cum să lucrezi la nivelul ăla. Poate fi un test sau o oportunitate. Eu am învățat să văd lucrurile ca pe oportunități.”
Sunt autodidacți
„Nu-mi amintesc ce am făcut cu primii bani, dar pot să-ți spun cum i-am făcut. Eram în liceu, m-a sunat o prietenă mai mare care lucra pentru o firmă de expertiză contabilă. M-a întrebat dacă știu să lucrez în InDesign și dacă sunt liber a doua zi. Aveau nevoie de o broșură urgent. I-am spus că știu. Nu lucrasem niciodată în InDesign, am stat toată noaptea și am învățat basic-ul, iar a doua zi am făcut primii bani.”
Știu foarte bine ce vor
„Dacă ești în locul potrivit în momentul potrivit și ai atitudinea care trebuie, ai șanse mari să se întâmple ce-ți propui. Asta ține de poziționare. Dacă te învârți prin cercurile care te interesează, vor apărea și oportunități. Și ne întoarcem din nou la treaba cu internshipul, care e o soluție de a fi într-un loc de unde capeți acces la informații care te ajută să crești.”
„Cred că e nevoie de un contact mult mai direct cu tinerii cât se poate de devreme, sistemul de învățământ a rămas puțin în urmă și nu pregătește pentru cel mai bun start. E terifiant să termini facultatea și să realizezi că mai ai multe de învățat ca să te descurci la un job.”
Nu le e frică să iasă din zona de confort
„Pentru mine cel mai dificil lucru în agenție e rapiditatea și faptul că trebuie să fii constant. Când ești singur în fața laptopului și lucrezi, îți permiți să te miști încet, să iei pauze când vrei. La job dai de un ritm cu care trebuie să te conformezi, foarte sănătos și ca mindset, și ca abilitate de a face lucruri. Când rezolvi task-urile repede și profi, ai mai mult timp să îți explorezi ideile și să produci lucruri de calitate.”
Nu sunt dispuși la compromisuri
„Nu aș accepta niciodată să lucrez pe un salariu din care nu îmi pot permite decât să trăiesc ca să merg la job în continuare, să merg la muncă 8 ore pe zi și la finalul lunii tot să nu am bani și nici timp pentru mine. Cred cu tărie că angajatorii nu oferă salarii mari tinerilor pentru că mereu o să fie cineva care va accepta din cauza nevoii de a avea un venit stabil.”
Se adaptează ușor
„Am venit la Leo crezând că o să fiu pus la treabă și evaluat din toate perspectivele, că oamenii vor fi reticenți cu tipul nou de 22 de ani. Colegii însă au fost prietenoși și am fost tratat ca un membru al echipei, mi-au spus la ce să mă aștept. Am fost surprins de rapiditatea cu care se lucrează, e un ritm pe care nu l-am întâlnit în școală și nici în proiecte freelance. Nu prea e loc de încercări care nu duc nicăieri în final.”
Nu își fac planuri pe termen lung
„Mi se pare periculos să-ți pui checkpoint-uri pe perioade mari de timp, iar stabilitatea nu mi se pare caracteristică perioadei actuale. Lucrurile sunt atât de spontane acum, că nu vreau să-mi
impun o linie de sosire peste 10 ani. E ușor să deviezi și cred că e la fel de ușor să ratezi oportunități dacă ești fixat pe un anumit lucru. Prefer checkpoint-uri cât mai dese și mai relevante pentru momentul actual, prefer să văd în timp real ce e cel mai ofertant pentru mine și să mă repoziționez în funcție de asta.”
Mai multe despre Generația Z:
Generația „Vreau să fiu propriul șef” intră în câmpul muncii
