Cum poți transforma niște rechini într-o echipă de delfini de succes

Așa cum bine știm, corporațiile sunt medii competitive în care se pune foarte mult accent pe rezultate și performanță. Iar calitatea leadershipului are un rol esențial. Apar situații în care un lider e pus în fruntea unei echipe formate din specialiști cu un nivel sporit de experiență, în timp ce expertiza lui tehnică este mai limitată. Cum poți gestiona relația cu ei, când aceștia știu mai multe despre munca lor decât tine? Wow! Sună a provocare majoră pentru un manager.

Dar oare așa să fie? Mie îmi sună mai degrabă a scenariu perfect pentru reușită. Premisa unei povești de succes. Să ai (printre) cei mai buni specialiști pe domeniul lor, pe toți, într-o echipă… și chiar tu să ai norocul să fii ales să o conduci?

WOW! În ce film jucăm? Gardienii Galaxiei? Vreau! Nu știu dacă știți, că nu se cere în interviul de angajare, dar există chiar în viață reală un exemplu cât se poate de concret, care e pe foarte mulți bani și e cunoscut de toată planeta: Real Madrid. În perioada 2010-2013 Real Madrid a fost condusă de José Mourinho, un antrenor care nu a avut performanțe remarcabile ca jucător. Și totuși, a fost pus să conducă o echipă din care făceau parte multe staruri mondiale: Cristiano Ronaldo, Sergio Ramos, Xabi Alonso, Karim Benzema, Iker Casillas. Colaborarea s-a dovedit un real succes, dacă luăm în considerare rezultatele: câștigarea campionatului Spaniei (unul dintre cele mai puternice din lume), a supercupei Spaniei și a UEFA Champions League, cea mai prestigioasă competiție europeană între cluburi. Desigur însă că a gestiona atât de multe staruri, indiferent că vorbim despre fotbal sau business, e o problemă destul de sensibilă. Se spune în popor că nu încap două săbii într-o teacă… dar 10?!

Rolul antrenorului nu e să dea goluri. Rolul tău nu e să faci același job cu ei.

E o problemă care se naște tocmai din „prestigiul” starurilor, gloria care îi poate face să piardă contactul cu realitatea, care le umflă egoul și-i poate face greu gestionabili. Dar în afară de dificultatea de a-i disciplina, mai este și dificultatea de a-i armoniza, și de a-i face să funcționeze în echipă.

Și așa am ajuns la titlul articolului. Dar de ce să-ți dorești delfini în locul rechinilor? Și unii, și ceilalți sunt vânători. Și îți dorești acest spirit în echipa ta. Numai că rechinii vânează solitar. În timp ce delfinii vânează în echipă, coordonați de o bună comunicare în cadrul unei strategii. Asta îi face să aibă în general mai mult succes. Și vrei să ai succes! Așadar cum poți transforma un rechin feroce, individualist și self-centric într-un jucător de echipă, fără să-i scazi determinarea și implicarea?

Problema egoului în echipă

De ce este egoul o problemă pentru echipă? E o întrebare destul de self-explanatory, pentru că ego-ul este fix opusul echipei. Și când se ciocnesc mai multe egouri al căror scop este să-și dovedească propria supremație, atunci interesele echipei sunt călcate în picioare. Așadar, pentru a diminua impactul unor egouri supradimensionate, aceste comportamente trebuie descurajate cultural, printr-o cultură de grup, bazată pe transparență, deschidere, colaborare și o atitudine de tipul „We’re all in the same boat”.

O a doua dificultate este că A-players se hrănesc de multe ori din satisfacerea egoului. Și e posibil ca o inhibare totală a acestui stimulent să-i demotiveze sau să-i facă mai puțin implicați. Ce e foarte important de reținut e că ei sunt niște adevărați performeri, cu reale calități. Au doar o problemă de adaptare la grup. Faptul că-și iau motivația din hrănirea egoului e doar un detaliu. Nu trebuie să amestecăm lucrurile, ci să le desfacem în părți și să le adresăm pe rând. Adică, într-o metaforă automobilistică, trebuie să înlocuim motorul pe benzină cu unul hibrid.

Iar această transformare se poate face printr-un proces de coaching centrat pe obiective de self awareness și claritate, care să conțină și un modul de feedback 360.

De multe ori, rezultatele extraordinare ale acestor top performeri vin dintr-un focus pe rezultate, care nu le mai permite să vadă nimic în jur, nici măcar pe ei înșiși. Dar de îndată ce devin conștienți, schimbările de atitudine nu întârzie să apară, și sunt de cele mai multe ori pozitive.

O foarte bună metodă pentru gestionarea egourilor individuale constă în a condiționa succesul individual de succesul echipei.

Atunci când așa-numita „Dream Team” a câștigat medalia de aur la Jocurile Olimpice de la Barcelona din 1992, egourile membrilor echipei de superstaruri NBA au fost ținute sub control de faptul că niciun membru al echipei nu ar fi putut câștiga aurul, dacă întreaga echipă nu reușea. Acest lucru a permis rivalilor înverșunați să concureze împreună cu succes ca o echipă.

Mecanisme similare pot fi implementate și în business pentru a ține sub control egourile membrilor echipei.

PRIMEȘTE CELE MAI NOI ARTICOLE DIRECT ÎN INBOX👇

Echipele extraordinare oferă potențialul pentru productivitate și performanță excepționale. Din păcate, un leadership slab, intimidat de personalitatea puternica a A-playerilor, ar putea să saboteze o echipă de staruri pentru a ieși el însuși în evidență. În același timp, majoritatea companiilor tratează colaborarea dintre talentele de top ca pe un detaliu nesemnificativ sau urmează practici învechite în ceea ce privește formarea echipelor și nu realizează acest potențial.

Cele mai bune companii adoptă o abordare mult mai disciplinată și riguroasă, în special în ceea ce privește colaborarea cu cei mai buni specialiști ai lor. Nu se tem să formeze echipe de superstaruri pentru a aborda inițiativele critice din punct de vedere strategic. Și recompensează corespunzător performanța echipei.

Problema funcționării în echipă

Un alt rol important al liderului unei echipe de A-players, este eliminarea obstacolelor pentru o colaborare eficientă în echipă. Organizațiile creează (fără să realizeze), frecvent obstacole în calea unei colaborări eficiente în echipă. De exemplu, multe companii au sisteme de stimulare care recompensează neadecvat performanța individuală, chiar și în cazul realizărilor în echipă. Stimulentele financiare trebuie legate direct de obiectivele echipei, astfel încât să țină pe toată lumea concentrată la ceea ce ne aduce împreună, nu la ceea ce ne diferențiază. Setarea obiectivelor și corelarea corectă a acestora la grila de stimulente este esențială în obținerea performanței. Însă am observat că multe companii tratează setarea obiectivelor destul de superficial, și încă și mai superficial conectarea obiectivelor la sistemul de motivare. Și atunci când procesul obținerii performanței este lăsat la voia întâmplării și performanța devine pur întâmplătoare.

Cele mai bune companii recunosc că munca excelentă este realizată cel mai adesea de echipe, nu de indivizi. În consecință, aceste companii acordă o importanță egală sau chiar mai mare performanței echipei în determinarea compensației, dezvoltării profesionale sau avansării în carieră. Ca rezultat, aceste organizații capitalizează pe întregul multiplicator de forță creat de echipe extraordinare.

Problema leadership-ului

Și am ajuns la esența problemei și la originile întrebării: Cum te faci respectat de o echipă de top players, dacă tu nu ai expertiza lor tehnică? Simplu, faci cum a făcut Mourinho cu Ronaldo și Benzema. Playerii de top respectă succesul, munca, rezultatele, seriozitatea. Pentru că așa au ajuns top playeri! Și toată lumea apreciază corectitudinea și respectul.

Rolul antrenorului nu e să dea goluri. Rolul tău nu e să faci același job cu ei. Fiecare cu treaba lui. Deci, în primul rând, nu trebuie să fii intimidat că sunt mai buni decât tine, în jobul lor. Așa și trebuie să fie. Nu trebuie să conduci mai bine decât șoferul tău. Nu trebuie să fii un mai bun contabil decât contabilul tău. Tu trebuie să fii un bun manager. Să te concentrezi pe buna funcționare a echipei. Pe viziunea strategică. Pe viziunea de ansamblu. Adică liderul trebuie să se concentreze pe calitățile lui.

Pentru Mourinho, punctele forte au fost:

Claritatea obiectivelor: câștigarea trofeelor majore
Abordare strategică inovatoare (cel mai bine organizată defensivă)
Inteligență tactică și adaptabilitate (abordare flexibilă între apărare și atac)
Bună comunicare internă și construirea unei relații puternice cu membrii echipei
O cultură a excelenței
Focus pe mentalitate: Mourinho știa cum să pregătească echipele și cum să gestioneze presiunea momentelor decisive
O cultură puternică de grup: pierdem împreună sau câștigăm împreună

Asta a fost rețeta lui Mourinho. În epoca în care Real Madrid era unul dintre cele mai de succes cluburi din lume.

Care sunt punctele tale forte?
Ce te diferențiază pe tine de alți 10 manageri din industria ta?
Tu cum îți ții echipa unită? Și cum îți motivezi playerii de top?
Care e cultura pe care ai dezvoltat-o în echipa ta?

Îți doresc succes în definirea tuturor acestor răspunsuri, iar dacă ți se pare că nu merge din prima, îți sugerez să lucrezi cu un coach profesionist și o să iasă.