La fel, la fel, dar totuși diferit
Cred sincer că schimbarea este una dintre cele mai grele pietre de moară care atârnă de gâtul multora dintre noi și că, din păcate, cu cât înaintezi în vârstă, cu atât te ții mai strâns de tot ce îți e familiar și îți închizi ochii și urechile în fața noului pe care nu-l cunoști și care te sperie.
Schimbarea începe cu un exercițiu
Nu spun asta din cărți, ci din experiență. E un exercițiu constant pe care îl fac cu mine însămi de câțiva ani și care a început să-mi iasă nu neapărat pentru că am învățat, în sfârșit, să iubesc schimbarea, ci pentru că am ajuns să o accept și să înțeleg că, fără să schimb ce e de schimbat și fără să adaptez ce e de adaptat, mă înstrăinez nu doar de ce se întâmplă în jurul meu, ci și de imaginea și ideea mea despre mine și despre cum ar trebui să fiu. Mai tare decât să mă apropii de lucruri pe care nu le cunosc mă sperie autosuficiența. Morala asta e valabilă pentru oricare dintre noi, ca indivizi, dar și pentru brandurile care se baricadează în spatele unui zid al lui „mai bine nu se poate” și care par să se teamă de nou și de schimbare ca zăpada de soare.
Cum îți menții brandul în topul preferințelor
Am apreciat și urmărit întotdeauna, cu o admirație pe care nu o pot descrie în cuvinte, oamenii și brandurile care au continuat să crească și să-și dorească mai mult chiar și după ce au ajuns lideri în domeniile lor. Care au înțeles că a fi cel mai bun nu e un dat divin pe care îl ai pe viață și că, în principiu, dacă vrei să rămâi printre cei mai buni, din păcate, nu prea poți să-ți permiți luxul de a spune: „Stop. Am ajuns aici, de acum, lucrează universul pentru mine”. Termenul de valabilitate al lui „cel mai bun” este unul scurt. Pentru că un alt cel mai bun se află imediat după colț, pregătit să îți ia locul, dacă știe mai mult, dacă face mai bine, dacă a învățat să se adapteze mai repede la tot universul din jurul nostru, care evoluează într-un ritm absolut nebunesc.
Regulile jocului se schimbă
Îmi aduc, de exemplu, aminte cum arătau lucrurile în comunicare acum 10 ani, când părea atât de simplu să ajungi cu brandul tău în presă și la consumatori. Erau mai mulți cititori, erau alte reguli de preluare a comunicărilor, spiritul critic care evalua ce venea dinspre companii către presă și, mai departe, către public, era mult mai concesiv, erau evenimente, lucrurile se mișcau cu mai mult lirism, în general. Astăzi, e complet diferit. Totul este perfect scalabil, totul este tranzacțional, pragmatic, cu standarde maxime de claritate și concizie. De ce? Pentru că publicul nu mai e același. A mai apărut, între timp, o generație nouă de consumatori, o generație nouă de jurnaliști, iar cei care erau și acum 10 ani s-au schimbat la rândul lor. Nu mai vorbim de tot ce presupune tehnologia aplicată pe toate resorturile și platformele cu care interacționăm și care au un impact asupra comportamentelor noastre. Bun. Și dacă toate astea s-au schimbat, cum am putea noi să rămânem la fel?
Ce (mai) înseamnă continuitatea
Poate suna ciudat în primă fază, dar ideea de continuitate presupune și multă transformare. Continuitatea nu mai înseamnă de ceva vreme constanță sau nu mai înseamnă doar asta. Este important să rămâi fidel valorilor care te-au ajutat să crești și care fac, până la urmă, parte din tine. Ele te definesc (ca om sau ca brand), te diferențiază de toți ceilalți sau de concurență. La acel set de valori însă, oricare ar fi ele, ar trebui să mai adăugăm una – disponibilitatea de a ne reinventa și de a evolua pentru a rămâne relevanți într-un mediu aflat permanent în schimbare.
Toate aceste schimbări trebuie făcute însă într-un mod strategic și coerent cu valorile și personalitatea ta sau ale brandului tău, dacă ducem discuția în zona corporate. Ideea nu este să fii altcineva sau altceva, ci altfel. Adică mai bun. Nu e neapărat o artă în asta. E mai mult știință și, din fericire, asta înseamnă că o putem face cu toții.
Ți-a plăcut articolul despre cum să abordezi schimbarea? Citește și:
