Cealaltă latură a performanței
Suntem obișnuiți să vrem totul – job, productivitate, recunoaștere, bani, familie, prieteni, cea mai bună formă fizică a noastră, relaxare, wellness. Credem că putem să le avem pe toate, dar, mai ales, că TREBUIE să le avem pe toate. Acestea sunt așteptările pe care le avem în ceea ce ne privește și pe care ne imaginăm că le au și ceilalți de la noi. Când ne înscriem în această cursă a perfecțiunii, rar avem în minte că există și cealaltă latură a performanței – ca să le ai pe toate, trebuie să le și faci pe toate. Se poate asta?
Trăim vremuri extrem de competitive și ne punem singuri în mijlocul unor așteptări, mult prea des, nerealiste. Ne uităm la oameni cu o carieră fără cusur și ne dorim același lucru. Ne uităm la persoane cu o disciplină de viață impecabilă și am vrea să ne-o însușim. Ne uităm la alții care reușesc să aibă o familie perfectă, timp pentru prieteni, dar și pentru ei înșiși și ne gândim – „Ce frumos! La fel ar trebui să fie și viața mea”.
Apoi, seara, pe Instagram vedem toate locurile minunate în care merg alții și, de ce nu, hai să punem și asta în coșul nostru de cumpărături de la magazinul cu iluzii. Ne uităm la bucăți de „perfecțiune”, mereu ale altora și aproape mereu cosmetizate, pe care le așezăm cu grijă într-un puzzle al vieții noastre ideale. Și apoi ne dedicăm transformării lui în realitate.
Cine pierde în cursa pentru performanță?
E minunat să vrei mai mult și mai bine, însă e foarte important să știi clar tot ce presupune drumul acesta și să faci o evaluare clară a tot ce vei câștiga, dar și a tot ce vei pierde până acolo. Pentru că zilele pline de strălucire au în spate și multe nopți lungi și albe.
Ca să câștigi ceva înseamnă să renunți la altceva, iar anduranța trebuie să-ți fie cel mai loial aliat. Oricât de mare este dorința de a reuși și oricât de bune sunt intențiile de început, dacă nu ai în minte clar asumarea greului cu care vine la pachet această cursă, e imposibil să reușești. Această asumare e o dovadă de inteligență fără de care nu poți face performanță. Dincolo de asta, mai ai nevoie și de înțelepciunea acceptării că, realmente, nu le poți avea pe toate.
Indiferent de lecțiile succesului pe care le-ai citit în cărți, le-ai văzut în filme sau le-ai auzit la podcasturi, pur și simplu, nu poți avea totul la nivel de 10, pentru că e imposibil ca tu să fii, simultan, peste tot de nota 10.
Uneori, e mai productiv să accepți un 8 pe lângă un 10. Ar ajuta, dacă putem să facem o introspecție cinstită și să ne așezăm obiectivele, fără să ne mințim, în ordinea importanței. Să le prioritizăm și să le acordăm timp, efort și energie în funcție de locul pe care le-am așezat, fără să ne simțim vinovați că, într-o anumită perioadă a vieții noastre, cariera e cea mai importantă sau că, în alta, cel mai mult lucrăm la dezvoltarea noastră personală sau ne dedicăm familiei.
Să facem asta acum, ca adulți, poate fi destul de dificil, după ce toată viața am fost învățați că trebuie să fim olimpici peste tot (mai știți olimpicii la latină?). E o muncă pe care trebuie să o ducem continuu cu noi înșine și care e mult mai grea decât pare. Dar putem să dăm lecția asta cât mai devreme celor care sunt în jurul nostru – copiii noștri, juniorii din echipele noastre, elevii sau studenții cu care avem ocazia să vorbim. Performanța/productivitate nu e doar un rezultat, e un mindset cu care trebuie să trăiești tot timpul. Nu renunți la ideea de performanță odată ce ai atins-o și nici nu reintri în performance mood doar când îți stabilești un nou obiectiv. O porți tot timpul cu tine.
Ce încerc să spun nu este o pledoarie pentru mediocritate. Dar, da, cred că mai binele poate deveni dușmanul binelui atunci când scăpăm de sub control echilibrul dintre multele noastre dorințe și obiective și le transformăm în mici (sau mari) obsesii. Și mai e ceva ce nu trebuie să ne neglijăm – utilitatea performanței nu stă doar în felul în care o monetizăm în rezultate palpabile, ci și în felul în care ne permitem să o conștientizăm și să ne bucurăm de ea. Iar pentru asta trebuie să avem capacitatea de a ieși puțin de sub povara pe care singuri ne-o punem pe umeri.
Ți-a plăcut articolul despre performanță/productivitate? Citește și:
