Există o limită când vine vorba de transparență
Încrederea este baza solidă a oricărei relații dintre manageri și echipele pe care le conduc, însă ea nu poate fi obținută fără transparenta în comunicare. Atât de o parte, cât și de cealaltă. Despre doza necesară de transparenta la nivel de companie, dar și ce se poate întâmpla atunci când eviți să o oferi îți voi povesti în cele ce urmează!
Ceea ce nu știi nu te poate răni… Este o expresie des folosită în viața de zi cu zi. Se aplică și în relația angajator-angajat? Aș zice că nu, mai degrabă e valabilă expresia: „Ceea ce nu știi poți afla sau poți presupune”. Abia apoi, te poate răni.
Până unde mergem cu transparenta?
În majoritatea studiilor existente în care angajații și candidații sunt întrebați ce și-ar dori de la angajatorul actual sau de la următorul angajator, în top apar următoarele: salariu mai mare, beneficii extra față de ce au, posibilități de promovare și oportunități de învățare. Rar am văzut în studii un răspuns de genul: comunicare deschisă, acces la toate informațiile de care am nevoie sau transparenta în luarea deciziilor. Oare aceste elemente nu sunt importante sau sunt considerate evidente de către respondenți?
Din păcate, adeseori, ne concentrăm doar pe proiecte complexe de atragere și retenție care implică resurse umane și financiare mari. Dar, de cele mai multe ori, unele dintre cele mai bune soluții sunt mai simplu de implementat.
Aș continua cu o mea culpa, un exemplu personal trăit la început de pandemie, când așa cum au fost multe companii afectate, am fost și noi. În acea perioadă incertă, cel mai la îndemână mi-a fost să mă „închid” și să încerc să găsesc soluții, astfel încât să ieșim din această experiență fără răni sau cicatrici.
Asta, din păcate, a implicat să comunic mai puțin cu angajații, iar această alegere a atras cu sine diverse zvonuri. În momentul în care le-am auzit, mi-am dat seama că nu e de ajuns să te străduiești să faci lucruri, dacă nu le și comunici. Am schimbat în 3 luni acest mod de lucru și, printr-o comunicare transparentă și constantă, toate aceste scenarii apocaliptice au dispărut încet-încet, iar oamenii din companie și-au recăpătat încrederea că suntem pe drumul cel bun.
Ce concluzie ar trebui trasă dintr-un astfel de exemplu?
Comunicarea trebuie făcută constant și transparent. Un alt element extraordinar de important este ca această comunicare să fie bidirecțională, respectiv oamenii să poată pune întrebări „live” și, mai important, să primească și răspunsuri, fie pe loc, fie ulterior. Clar o astfel de abordare are și riscuri, unele întrebări pot fi sensibile, dar tocmai aceste întrebări îi fac pe toți să realizeze că nu există bariere și subiecte tabu.
De la întâlnire la întâlnire, comunicarea va curge mai natural și orice subiect care înainte părea de neabordat devine digerabil pentru toți cei implicați. În momentul în care ești pregătit să oferi transparenta, vei primi transparență.
Mai trebuie să realizăm că orice subiect aparent inabordabil în discuții publice este clar abordat în discuții între angajați. Dacă vom continua să credem că oamenii nu discută subiecte tabu – despre top management, despre managerii direcți sau despre salarii – ne mințim și cu această minciună continuăm să hrănim scenarii ușor de demontat prin transparență.
Care ar fi limita transparenței? Nu ar trebui să existe limite când vorbim de transparență, probabil ultima frontieră pentru transparență totală ar fi democratizarea accesului la salarii pentru toți angajații, fără excepții.
Proiecte secrete? Nu, nu susțin tăinuirea anumitor proiecte și nici nu cred că dacă există o scurgere de informații aceasta s-a produs din cauza transparenței. Vești proaste? Cum ți-ar plăcea să primești o veste proastă: prin viu grai sau pe e-mail? Plecări din companie? Clar aici comunicarea este vitală, mai ales dacă e vorba de multe plecări într-o perioadă scurtă.
Încurajarea transparenței în comunicare o să ajute ca pe termen lung cultura organizațională să fie orientată pe exprimarea de păreri, pe inițierea de idei și pe o comunicare deschisă inclusiv din partea angajaților către manageri, ceea ce este baza pentru relații corecte și stabile. Până la urmă, pentru oricare dintre noi, angajatorul ideal este acela în fața căruia ne putem exprima părerile în voie și putem fi noi înșine.
Ți-a plăcut articolul despre transparenta în echipă? Citește și:
De ce sunt necesare acțiuni rapide pentru diversitate și incluziune
