Avem o singură soluție: să găsim soluții
Pe cât de glorios promitea să fie anul acesta în ianuarie, cu o siguranță infatuată, pe atât de surprinzător s-a dovedit a fi nici două luni mai târziu. Dacă e să tragem linie și să ne uităm la 2020, să comparăm ceea ce s-a întâmplat cu planurile din ianuarie, cel mai probabil listele se vor suprapune doar în câteva puncte, însă, în cea mai mare parte, vor arăta complet diferit.
Ne-am petrecut mai mult timp în casă, în birouri improvizate, decât în birouri adevărate. Ne-am conectat la device-uri mai mult decât un gamer convins. Am făcut mai multe video interviuri, video call-uri, video terapii, video orice decât o redacție de televiziune. Am stins mai multe incendii decât o echipă de pompieri.
Pentru că, e adevărat, anul acesta, principalul rol al oamenilor de HR și al managerilor, mai presus de orice, a fost acela de a stinge incendiile apărute des și de multe ori din senin în echipe, departamente și la nivel individual. Și toate astea în timp ce în noul birou, cel de acasă, printre noii colegi (copii, parteneri, părinți, bunici, pisici, câini, fiecare ce a avut în dotare), apăreau și acolo incendii, pe care tot ei trebuia să le stingă, căci toți pompierii erau ocupați cu adaptarea la noua realitate și cu propriile incendii personale sau profesionale.
Cum arată adaptarea în HR?
Mi-e greu să cred că există cineva căruia 2020 să nu-i fi încurcat planurile, fie și într-o măsură cât de mică. Însă, în același timp, la fel de greu mi-e să îmi imaginez că există persoane care să nu iasă cu vreo lecție învățată din acest an, fie ea minusculă sau neconștientizată pe deplin.
Cea mai importantă lecție, de departe, mie mi se pare faptul că am învățat că în astfel de momente avem o singură soluție: aceea de a găsi soluții.
Dacă la începutul pandemiei o bună parte dintre noi vedeam soluția supremă în finalul acestui virus, în găsirea unui vaccin și ne aruncam să prezicem că „din iunie”, „din toamnă”, „din octombrie” etc. vom reintra în normal, azi nu mai avem nicio dată de expirare pentru ceea ce se întâmplă și normalul am înțeles că arată acum altfel. Iar faptul că nu mai avem un orizont de timp clar definit ne obligă să ne descurcăm. Pentru că avem doar opțiunea de a merge mai departe. Nu ne mai permitem să stăm, să așteptăm, să vedem ce se întâmplă, pentru că e clar că situația e aici pentru o perioadă bună.
Nu mai e momentul expectativei de la începutul pandemiei, e momentul acțiunii. Acum trebuie să facem lucruri. Acum trebuie să găsim soluții în probleme, să ne schimbăm optica prin care ne uităm la situație și să luăm doar ce e bun din ea. Pentru că numai așa putem să mergem mai departe. Și depinde doar de noi, de resorturile pe care le găsim și regăsim în noi și în echipa noastră, să facem adaptarea mai ușoară. Sperăm ca ediția asta să te ajute să (re)activezi o parte dintre aceste resorturi și să te îndrume spre soluțiile de care ai nevoie acum.
Ți-a plăcut articolul? Citește și:
Freelancer vs.angajat remote: tu ce alegi să recrutezi?
