7 secrete care te pot ajuta să nu reușești nimic

1. Dolce far niente

Ca să nu reușești nimic e destul de simplu. Nu trebuie să faci nimic. Nu contează cât ești de priceput, experimentat sau genial. Poți să fii și nepotul lui Einstein. Dacă reușești să nu faci absolut nimic, ești la adăpost de orice succes. E ca atunci când ești pe scara rulantă. Vezi că te îndrepți în jos, și nu faci nimic. Aștepți. Și la un moment dat ajungi. Jos. Jos de tot.

Chiar dacă nu-ți dai seama, și în viață lucrurile se petrec exact la fel. Te afli pe un plan înclinat, iar gravitația e o forță suficient de persistentă ca să poți sta liniștit: mai devreme sau mai târziu vei sfârși jos. Fie și simplul fapt că toți ceilalți din jurul tău merg înainte, va fi suficient ca tu să rămâi în urmă.

Dar nu va fi doar asta, vor fi facturile, va fi presiunea socială, nu vei fi lăsat de capul tău, așa că până la urmă va trebui măcar să te prefaci că încerci să faci ceva… Dar desigur, nu trebuie să cazi în capcană și să începi să faci din tot sufletul, cu determinare și ambiție! Că pe urmă riști să reușești. Și nu vrei asta…

2. Non disturbo

Personajul căruia îi iese perfect schema asta este cel căruia bătrânul satului i-a spus că este „brânză bună în burduf de câine”. Mie mi-a spus meditatorul de fizică, cred că printr-a VIII-a, și a avut darul unui șut în fund care te duce înainte. Am înțeles și complimentul, dar și critica și probabil mesajul a călătorit până în creierașul meu de adolescent, doar datorită felului cald, dar în același timp total detașat, în care mi-a spus-o, în genul „Băiete, potențial ai, dar dacă vrei să-ți bați joc de viața ta… n-ai decât, că e viața ta, nu a mea”. Cumva a funcționat!

Așadar pot spune că am idee despre personajul nostru. El poate. E fotbalistul ăla tânăr, pe care toți ar paria, care e plin de talent, are niște execuții incredibile… dar nu prea vine la antrenament. Sau vine, dar e puțin obosit. Sau n-are chef. Sau e prea cald afară, sau e prea frig. Sau ceilalți… nu merită deranjul. Ai înțeles unde bat. Iar ăsta e un drum destul de predictibil spre eșec. Și asta e ce urmărești! Deci fă mofturi, plânge-te, caută-ți scuze, dă-te lovit, dar nu te deranja!

3. Lipsa clarității

„Eu cu cine votez?”. Nu e bine să fii în locul cetățeanului turmentat, nici în preajma alegerilor, dar mai ales în preajma alegerilor personale, pe care trebuie să le faci zi de zi, ceas de ceas. Lipsa clarității, lipsa unui drum propriu, a unei ținte personale, te zidește între pereții indeciziei și mai ales ai lipsei de criterii pentru a evalua posibilele decizii. Cum e mai bine, la stânga sau la dreapta? Nu există un răspuns universal valabil la această întrebare. Răspunsul valabil e „Depinde!”. Dar depinde de valorile și criteriile personale. Atunci când le ai. Când nu le ai pe ale tale, te afli înrobit în prioritățile celorlalți. Ori asta nu are cum să te ducă către un succes al tău (pe care oricum, în lipsa criteriilor nu știi să-l definești), ci maximum la succesul „lor”, de la care poate vei primi o bătaie pe umăr. Sau nimic. Ești pe drumul drept și sigur către eșecul personal. Ține-o tot așa!

4. Las-o mai ușor ca să nu reușești!

Poate ți s-a spus că trebuie să faci ceva. Și poate că n-ai încotro, chiar trebuie, măcar de ochii soacrei, să pară că faci acel ceva. Ok, viața e crudă, se mai întâmplă. Dar nu dispera, există soluții. Dacă te-ai uitat vreodată la Olimpiadă, să zicem la caiac-canoe, că aici am mai și câștigat câte ceva, ai văzut probabil că pe final oamenii aia trag de le ies ochii din cap, ca să treacă linia de final cu 2 cm mai repede. După care aproape că leșină în barca aia mică, în căutarea disperată a unui surplus de oxigen. Sunt epuizați la propriu. Doar nu vrei să ajungi așa! Ideea e simplă, una fără alta nu se poate. Așa că dacă nu vrei să ajungi vreun campion, ceva… las-o, tată, mai ușor! Păi, unde ne grăbim?! Ce, ultimul loc nu e bun?

5. Izolează-te!

Nu știi niciodată de unde sare o idee bună care apoi ar putea să te ducă foarte aproape de succes, ba chiar la succes de-adevăratelea! Așa că nu te înconjura de oameni de calitate, care te-ar putea influența în bine, ceea ce ar fi rău în final, pentru că sfaturile bune pot duce la rezultate pe măsură.

Pentru a nu avea succes e mult mai sănătos să te izolezi de ceilalți. Să faci totul singur (dar nu uita să nu faci oricum prea multe), să gândești singur și să-ți dai feedback singur. Mai ales, atenție, nu cumva să începi să lucrezi cu vreun Coach cu care să schimbi idei în mod constant. Nu știi cum are vreo perspectivă nouă din care ai putea găsi soluții la probleme care păreau fără ieșire. Dar problemele fără soluții sunt o excelentă oportunitate de a eșua. De ce să renunți la ele?!

PRIMEȘTE CELE MAI NOI ARTICOLE DIRECT ÎN INBOX👇

6. Te vedem!

Teama de respingere este acut înrădăcinată în animalul social care locuiește înăuntrul fiecăruia dintre noi și provine din nevoia de acceptare și până la urmă din nevoia de a fi parte a grupului, a societății. Depinde de intensitate, de dozaj. Dacă tinde spre zero, avem de-a face cu sociopați. Dacă e prea mare, generează inhibiții, chiar blocaje. Undeva în zona dintre extreme, locuiesc toți cei cu o încredere redusă în ei înșiși, dar și indecișii care ezită să treacă la acțiune și întorc orice „problemuță” pe cele 50 de fețe închipuite. Tot teama de respingere generează și perfecționiștii, pentru care nimic nu e suficient de bun pentru a ieși în piața publică și a risca orice altă reacție în afara lui „Wow! Super! Bravo!”.

Tot aici se află și angajații cu low engagement. Pentru că ei trebuie să pară neasumați, neimplicați. Ceea ce le permite să-și păstreze un self esteem rezonabil, chiar dacă nu există dovezi pentru asta. Dar și mai important este că nu există nici dovezi care să-l demonteze, așa că am voie să cred orice, să pretind orice. Mai mult, din acest motiv nu se implică, pentru că orice eșec ar putea dărâma castelul de cărți de joc din care e construită imaginea publică a acestor personaje din povești. Plecând de la premisa că sunt foarte capabil, dacă mă implic trebuie să reușesc. Pe când dacă nu mă implic, și fac acest lucru destul de clar pentru cei din jur, eșecul nu e despre capacitatea mea. Ci despre dezinteresul meu. Dacă îmi doream, reușeam, dar nu m-a interesat. Și nu m-a interesat pentru că situația, clienții, compania, managementul, pe scurt orice este exterior MIE este strâmb. Alta este cauza, nu EU. Așa că dacă vrei să stai departe de succes, fă pe deșteptul, fii tare în gură, lucrează doar la imagine, DAAAR… nu cumva să treci la acțiune, nu cumva să pui mâna să rezolvi efectiv ceva! Și în acest mod simplu ești gata să devii politician în țara noastră! Rotund pe dinafară, gol pe dinăuntru. Ca gogoașa…

7. Care-i sensul?

Sigur, mă refer la sensul „lucrurilor”, nu la sensul giratoriu. Dar putem pleca și de la sensul giratoriu. Ia să ne imaginăm că intri în cea mai mare intersecție posibilă, dar regula giratoriului ar fi abrogată, și toată lumea ar intra după cum îl taie capul, probabil mergând pe ideea „De ce să mă dau eu la o parte, să se dea ei!”. Mamă, ce haos ar ieși! Și nimeni nu ar mai ajunge întreg pe partea cealaltă! Cam așa e și cu sensul acela mai profund. Dacă n-ai o direcție clară, pe care s-o urmezi și faci ba stânga, ba dreapta, și ești în general haotic, … cine seamănă haos, haos va culege! Când nu ai o „forță de atracție” care să te ghideze pe „culoarul” potrivit, care să te ducă la destinație, e puțin probabil să ajungi. „Sensul” este acea fundație care dă stabilitate unei clădiri, sau plasa de siguranță a trapezistului în momentele dificile, este reperul nostru de ghidaj, „punctul de sprijin” pe care îl cerea Arhimede. El a zis că dacă îi dăm noi acest punct de sprijin, poate muta chiar și pământul din loc. Dar tu nu vrei să muți din loc nimic, și că nu cumva să reușești chiar și din greșeală, cel mai bine e să te ferești de acest punct de sprijin. Sper că am fost clar: Fără sens! Cel mai simplu…

Soluții pentru a nu reuși am dat. Și desigur există multe altele, din păcate, oamenii sunt destul de creativi în drumul către eșec. Când însă vei lua decizia asumată că vrei să reușești, trebuie să faci totul pe dos față de soluțiile de mai sus.

Dar cel mai important este să ajungi să iei această decizie și să faci lucrurile cu hotărâre, fără să te lași deturnat din drumul tău.

Dacă e să analizăm, „a reuși” este o decizie personală, e o ecuație interioară.
Trebuie să vrei.
Trebuie să știi ce vrei.
Trebuie să știi de ce vrei, ceea ce vrei.
Când îți clarifici aceste lucruri, trebuie să treci la acțiune.
Trebuie să fii consecvent în acțiunile tale și congruent cu scopul tău.
Trebuie să găsești sensul mai profund al lucrurilor pe care ți le dorești, ți le propui și lucrezi pentru ele. Acel sens cu care rezonezi în mod natural, pe care îl simți că face parte din tine, că te definește, te reprezintă. Și când ai reușit să aliniezi toate aceste lucruri, se cheamă că ești aliniat și poți în sfârșit să fii cât mai vizibil pentru că ești autentic.

Mai departe, succesul este inevitabil, deși este golit de însemnătate, ca obiectiv per se. Succesul real, cel care contează, cel obținut din alinierea cu tine însuți, a fost deja dobândit.